ASTRONAUTA

Laser…

Am ajuns la o concuzie.Cred că mă fac astronaut!Motivul e foarte clar.De fiecare data când urmăresc un film sau înainte de știrile televiziuniunilor din România mi se recomandă tot felul de medicamente care mă pot ajuta să fiu sănătoasă, adică să mor sanătoasă ! Mai toate medicamentele nerecomandate de medicul familiei sunt doar un “supliment alimentar”.. .Am făcut un mic calcul al caloriilor; dacă aș lua toate medicamentele indicate  cu nume sofisticate pentru toate părțile corpului , zilnic , doza necesară pentru vindecare,eu cred că ar fi suficient să nu mănânc defel , adică să trăiesc pe Lună numai cu pastilele de toate culorile! E mult mai bine decât să fii poet. De acolo voi fi poate mai inspirată și poate mă voi acupa și de tenul meu. Am văzut și la teveviziunea israeliană șărlătănii și mai și! Creme de față de 600 de șekeli vândute de o impostoare sau operații plastice cu urmări tragice !Nimic nu ține o veșnicie!Am pățit-o pe pielea mea…Am făcut operație laser la ochi.Costă o avere! Acum nu văd nici de aproape dar nici de departe.Văd ceva la mijloc! De exemplu, eu ca poetă lipsesc de pe anunțul literar. Nu sunt de talia… RANGUL invitaților de Dincolo! Precum zice Piranda în fața judecătorului…”păi nici voi nu sunteți de ranga mea”!

BIANCA MARCOVICI

  (&

triolet

căutându-ne pulsul
busola ne direcţionează
vărsăm blidul speranţei
chipurile nu e drum de întoarcere
trioletul se desface pe portativ
răsul penibil al morţii nu-mi mai dă fiori,


singurul lucru care mă mai atrage
e plimbarea de dimineaţă pe faleza pavată cu vise
unde privesc pantofii uitaţi pe plajă…

sinucigaşii apar mai târziu cu numele afişat pomeniți
la ştirile din presa ebraică –
fac legătura cu papucii uitaţi pe plajă…

erau şi nişte ciorapi albi , albi

care atârnau molatic
în pantofi… și nici un nume.

un anonim cum suntem toți-în fapt

ne construim statui de nisip

  și regii poartă ciorapi albi imaculați

 în curând cutia mea poștală va fi negociată

de vânt,

deocamdată e o adresă necunoscută, bizară

poate e mai bine… să nu-mi citesc numele-

căutări pe google

toți își caută statuile virtuale

în casa mea.

bianca

 

PARALELE NECESARE

O carte pe care nu poți să o consideri citită, pentru că poate fi mereu recitită și aprofundată, fără să poți trage o concluzie, sau să o comentezi la nesfârșit este CELEBRAREA TALMUDICĂ, EDITURA HASEFER, A SCRIITORULUI ELIE WISEL. Oircât m-aș îndepărta de ea, mereu găsesc momente de recitire, de învățăminte, de citate care îți pot îndrepta pe un făgaș oarecum bătut de alții dar un drum al tău, original și ireversibil! A studia Talmudul    și a întoarce pe toate fețele cuvintele, cele peste 2 milioane nu este o muncă ușoară. Dar faptul că o citim în limba română ne dă senzația că totul se poate îndeplini doar prin citirea profețiilor și a legendelor actualizate la vremea noastră. Am sosit în Israel cu toată familia la 40 de ani! Analfabetă cu diplomă de ingineră în buzunare neștiind o boabă ivrit.Î mi amintesc acum, la pensie că mi-am dorit mult să studiez la școala din Nathania denumită după Rabi Achiva! Dar mă angajasem deoaree   reușisem să-mi echivalez studiile la Tehnion și să am un serviciu. Nu mi-au aprobat o lună de studii, eram proaspătă ola hadașa!

@

Pe Mircea Dinescu, poetul l-am admirat mult , fiind un poet și un om complex care spune tot ce simte, mai ales în emisiunea sa de duminică. Mâncare delicatesuri și lăutari, plus interviuri cu oameni de seamă. În ultima emisiune, mai mult el a vorbit decât musafirul. Cert e că a povestit lucruri interesante. A lucrat pentru o televiziune particulară la propunera unui domn Podoabă, într-un sediu amenjat în locul unui supermarchet….Mai mult, a fost plătit cu 10000 de dolari și procente din sumele încasate de televiziune, probabil din reclame . Ultima sa carte colierul din colivă sau arpoximativ ca titlu , se pare că este rezumat poetic chiar de autor: impresia sa că mai toți murim( privind în jurul său la invitații  tv   de peste 67 de ani, incusiv el) … și e păcat să aduni sau să te cerți precum politicienii, că tot nu ei nimic cu tine Dincolo. Pentru asta lumea ar trebui să fie mai bună. Remarcă cu tristețe că scrie mai puțină poezie și are mai puțini prieteni acum . Mai curând a avut înainte de revoluție, 1989 . Dar strunga sa e nemaipomenită și șarmul de a vorbi   cu mâinile, dând citate poetice din Arghezi pe muzică lăutărească, la un pahar de vin, toată ambianță asta e un balsam al amintirilor mele   chiar după 27 de ani !

Bianca (c)

30/07

Cum cineva te poate trage pe sfoară cu vorbe dulci !

Cum cineva te poate trage pe sfoară cu vorbe dulci !

Ca orice om în pas cu moda am un mobil  nou, renunțând în ziua pensiei la cel de serviciu.Eram sătulă să răspund mereu la mobil, mai ales atunci când treceam cu mașina prin tunel, în drum spre casă, celor care se terezeau cu probleme de serviciu după orele de lucru. Mai mult, nu mi-am pus internet.Vroiam să am comunicare numai cu familia! Și totuș,i atrasă de reclama făcută la televizor de către “ PARTENER”  care promitea multe   în viitor, precum că:pot renunța la telefonul de acasă și internetul Bezek la casa nouă.Atunci m-am hotărât să fac primul pas, adică să am internet pe mobil . Atât am cerut și  m-am trezit că mi se oferă și o  cutie ochioasă și grea, probabil un mic radio cu difuzuare. Am semnat contractul ca la bancă, pe calculator și m-am tot dus să mă așez să citesc contractul pe-ndelete la o cafea, tot în apropierea ghișeului de la Grand Kanion.Mi-am scos ochelarii din geantă, ceide vedere și am răsfoit paginile scrise doar pentru miopi în ultimul stadiu.   Am văzut că mi s-a făcut o oprire pe viză pe durata de 3 ani pentru acest aparat bombă care nu era cadou… ci costa doar 1270 de șekeli, înafara de suma aferentă abonamentului . Încă puțin și după calculul meu cu câte opriri vechi mai am pentru casă etc    pe pensia mea voi ajunge să mă împrumut ca să supraviețuiesc ca pensionară! Mă reîntorc la ghișeu și refuz obiectul și cer anularea contractului. Nu vă pot spune prin ce am trecut, cât pe ce să fac infarct! Au sărit pe mine toți cei trei vânzători cică am semnat și așa mai departe!Mai aștept să vad luna viitoare dacă, după ce am rupt contractul semnat pe calculator și am returnat bomba…nu voi primi cine știe ce amendă lunară! Deci, dragii mei, fiți atenți la ce semnați și la explicațiile vânzătorului pe care-l chema OȘER…adică fericire!

biancaBIANCA MARCOVICI

PARALELE, SFÂRȘIT DE STAGIUNE  

O operă precum Tosca de Giacomo Puccini a fost pusă în scenă la Auditorium Haifa după drama La Tosca de Victor Sardou. Publicul a fost entuziasmat urmărind această nouă aranjare a scenei cu orchestra simfonică a Haifei așezată pe o scena comună cu soliștii.Mai mult, orchestra a avut în prim plan violonceliștii care au suficiente solo-uri de-a lungul operei.Vocile artiștilor nu pot fi descrise ci ascultate.La fiecare solist puteai remarca un  timbru specific vocii care poate fi recunoscut și fără față,precum la radio!     Drama Tosca (1900) chiar dacă o cunoști te aștepți ca regia să modernizeze acțiunea, să vezi actorul și cântărețul ca un tot, e o meserie foarte dificilă dealtfel. Specacolul a reușit și prin performanța corului alcătuit și din copii, chiar nepoți… cum mi s-a lăudat o bunică aflată în sală.FloriaTosca interpretată de o româncă foarte talentată care promite mult, soprana Mirela Grădinaru împreună cu un tenor Dario Di Vietri (Mario Cavaradossi)…și un bariton Giulio Boschetti (Baron Scarpia) ….italieni  care au format un trio aproape perfect, amintindu-ne de marile interpretări ale vremurilor trecute,  precum, Haricleea Darcle, Angela Gheorghiu, Maria Calas sau Ludovic Spiess, Pavarotti…etc. Dirijorul Xu ZHONG a reușit performanța să ne facă să simțim drama Toscăi care și-a văzut ucise toate speranțele pe un cer al Romei!

În aceeași zi la orele după-amezei s-a transmis pe programul românesc TVR1 și am ascultat concertul de vară „având ca protoganistă pe soprana Renee Fleming, transmisie directă de la Grădinle baroce de la palatul Schonbrunn.”Sânge cald vienz”,de Johann.Strauss, ultimul vals al concertului”…  a ridicat tineretul spectator  care ședau pe iarbă  au dansat în fundalul grădinii dând un farmec deosebit acestui spectacol al perfecțiunii interpretative ale orchestei . Am văzut pentru câteva clipe două femei dansând, una din ele purta baticul islamist învăluit în jurul capului! Pe vals se poate face Pace în lume!  Mi-am reamintit  de acestă  grădină superbă după ce  nu am reușit să văd fântâna arteziană în funcțiune pentru că era în renovare.   Acum, după ani a apărut în- prim plan- în toată splendoarea ei! Terapia prin muzică o recomand tuturor urmărind postul de televiziune Mezzo!

BIANCA SURSA GAZETA ISRAEL, IULIE, 2017

BIANCA MARCOVICI

Paralele literare

Paralele literare

Unde-s doi români pot fi trei partide…dar la noi nu se aplică, vremurile s-au schimbat în bine.Visul mi s-a îndeplinit! După ani de zile am fost invitată să citesc la ”Cercul Haifa” .S-a  pregătit o seară literară festivă în cinstea a 15-lea an de existență de la înființare. A fost o seară plăcută, intimă unde     scriitori din zona Haifa au citit, au povestit despre ultimile lor cărți,   și-au prezentat   noile cărți în curs de apariție inclusiv colectivul.  Printre protagoniști serii au fost  scriitorii ingineri, doctori, ziariști colaboratori la toate revistele din Israel și România   :Biti Caragiale, Mada Davidson, Francisca Stoleru, Ivan Lungu, Ernest Hușanu. S-a mai citit din creația poetului Andrei Fișcoff. A tori consacrați care fac cinste alialei noastre!

 M -am amintit că numai cu un an înainte am organizat împrună cu editura Familia  tot la sala „Beitenu” din Haifa un maraton poetic în care au citit 17 scriitori din Israel acordându-se și premiile editurii și   Shaul Carmel( zl) oferite de soția poetului. Dar gândul mă duce și mai departe la Cenaclul „Al.Clain” , la poetul Șlomo David zl și la premiile „Sara și Haim Ianculovici” .Pe atunci s-au premiat mulți scriitori organizîndu-se seri frumoase unde publicul (în număr foarte mare) format din vorbitori de limba română și ivrit  participa cu căldură la toate manifestările literare .Pe atunci, ca membră organizatoate puneam tot sufletul să reușească aceste întruniri. Mai mult, am organizat și la mine în casă un cerc literar numit  Ultima dragoste…poezia! Dar acum totu-i virtual, suntem doar niște nume din Israel care mai colaborăm la revistele de   aici  și din România, totul s-a provincializat. Am îmbătrânit și lucrurile evolueză după cum simt acum când îmi împachetez cărție pentru   a ne muta într-o altă casă…Cași cum aș deveni-din nou-ola hadașa.Pe fiecare cutie de carton scriu depozitate în maxan, adică sigilare definitivă, pentru că nepoții nu citesc și nu știu românește! Cred că mi-aș dori că aceste cărămizi…. să înlocuiască acele dale de beton…care se pun la morminte! 

bianca

(SURSA GAZETA ISRAEL, IULIE, 2017

BIANCAMARCOVICI

Oamenii care nu te privesc în ochi în anul 1992!

b
Să te ferești de oamenii care nu te privesc în ochi, de oamenii care spun mereu același lucru cu alte cuvinte , gesticulând frenetic ca să te convingă, de ceea ce chiar ei nu cred și nu vor crede-îmi zic în gând, autoeducându-mă ca o mamă poetă!

 

ISRAELUL NOSTRU
suntem un fel de oameni care trecem unul pe lângă altul ne adunăm mai mult la necazuri, bucuriile ne sunt stricate de pe margine, precum la un meci de fotbal… eu am peste 25 de ani de când alunec din propria-mi viaţă ca săpunul din mâna făcută căuş. uneori ne salutăm între noi, alteori nu – nu urmăresc ştirile doar mezzo, mezzo…uvertura… toţi avem numai un Nume mai ales când cei de Dincolo ne privesc şi mai au nevoie de noi în public…părul alb alb al cititorilor… doar să ajungă în Ţara Sfântă sus pe o scenă, neapărat pe o scenă să le apară numele Aici – apoi ne ignoră „moştenirea lirică” şi devin Provinciali şi umorişti, sau ne fac o epigramă clară gramaticală ne trimit ce ei au reuşit din fiecare regiune o înşiruire de nume şi multe multe poze care nu ne mai spun nimic pentru că Eminescu a murit şi eu nu mă simt prea bine fără ghilimele! totu-i colorat diferit, distonanţă precum steagurile care au o gaură în mijloc sau sunt arse de timp doar vântul cunoaşte poveştile graniţelor cu adevărat. oamenii mint! trăim în Asia, mi-e imposibil să mă întorc acasă îmi suflă vântul din faţă… Neutralitatea e o armă.
BIANCA
UN STROP DE APĂ

 

fugim după un strop de apă, de lumină, de viață
și vine un țzunami, un cutremur, o ambulanță
fugim după un cuvânt bun, o casă, o carte bună
și primim contra cost, un fel de închisoare fără zăbrele
alergăm ca scoși din minți să facem bani pentru zile negre
și ne trezim cu o devalorizare precum pe vremea lui Ceaușescu
când toți banii strânși la cec de tata
au valorat cât trei sucuri cola după 30 de ani de muncă.

ne vindem sufletul pentru sănătate
și te trezești la spital mai bolnav de cât ai intrat acolo…

te bucuri că ai nepoți și poate va fi pace
și începe o intifada programată să ne ucidă
la noi acasă, așa cum suntem mereu goniți de pretutindeni
numai să caute un țap ispășitor că n-au pâine și n-au lapte
și bineînțeles miere…
pentru că cei care ne conduc greșesc prea mult
au doar charisma sfârșitului și a gardurilor electronice nesupravegheate
și în fiecare iulie ne propagă doar cuvinte fără acoperire
pentru că este foarte clar și greu de înțeles

bianca

(C)