VIRTUALUL O CAPCANĂ

Virtualul, o capcană

Submitted by BIANCA MARCOVICI on Wed, 06/11/2008 – 14:50
Creation Category:
CRITICS
Poezia sub impactul virtualului, sau virtualul sub impactul poeziei

de prof. LUCIAN ZEEV HERȘCOVICI Ierusalim
Recent am răsfoit un volum de poezii nou, cel de-al 23-lea volum al ei. Volumul este intitulat”Impactul virtualului” și, în afară de poezii, include cîteva prezentări asupra autoarei, precum și Bio-Bibliografia acesteia. Trebuie să menționăm că titlul volumului nu este întîmplător.Bianca Marcovici este prima poetă israeliană de limbă română care folosește Internetul, respectiv tehnologia virtuală modernă pentru a-și publica și difuza poeziile. În mod paralel, ea continuă să publice și volume de versuri pe hîrtie, după sistemul tradițional.Faptul că poeta este și ingineră, avînd cunoștințe, își pune amprenta asupra sistemului ei de lucru și difuzare a operei ei literare. Ea înțelege că virtualul impune un impact asupra poeziei, are o influență asupra acesteia Ne-am gîndit să-i parafrazăm ideea, gîndindu-ne că este vorba despre o influență dublă, reciprocă, virtualul asupra poeziei, dar și poezia asupra virtualului. Cel puțin, bine ar fi să fie așa, reuniunea între poezie, dar și tehnologie în epoca noastră, realizîndu-se o poezie tehnologică și o tehnologie cu aspecte poetice-Bianca Marcovici scrie poezii pe teme iudaice, alături de lirica ei personală. Odată i-am scris un mesaj prin Internet, citindu-l pe Mihail Eminescu.” Bi (l)anca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/”. Mi-am amintit de o poveste simpatică și plină de extaz a poetei cu privire la romanul ei cu” Kotel Ha- Maaravi” (Zidul de Apus, sau Zidul Plângerii) din Ierusalim. Probabil că identitatea ei se reunește cu acest zid, cu iubirea pentru el. La care adaugă dragostea fizică și psihologică, autoarea manifestîndu-se ca o femeie îndrăzneață, care depășește normele sociale. Bianca Marcovici ” Levana” locuiește la Haifa, orașul la care se referă în poeziile ei adeseori. Este Haifa cea frumoasă de pe malul mării și de pe Muntele Carmel, dar și Haifa problematică, cu oamenii cu probleme, poluarea, victima celui de-al doilea război din Liban.Trăiește, muncește (lucrează ca ingineră la Societatea de Electricitate), își are familia, iubește sau suferă decepții în dragoste, își crește nepoții deși se compară ca o femeie tînără.Haifa care capăta o notă specială, un aspect deosebit în poezia ei ” Am urcat pe Muntele Carmel, pe coclauri pe lângă Universitate/ bineînțeles că e o antenă acolo, e punctul cel mai înalt din Haifa/ jos, undeva în prăpastie/ pădurile sunt arse… arse. De după ultimul incendiu/ nu știu dacă a fost pus focul dar,/ tare greu se mai reface pădurea! (Muntele Carmel) La care poeta adaugă visul ei de a renaște „din cenușă”, precum și filosofia ei ” dacă n-ar fi omu’ să ardă să sufoce, să se dea în spectacol, să/ urască, să distrugă, cred că/ pădurea ar reveni la viață mult mai repede”Bianca Marcovici vede și simte pericolul ecologic pentru Haifa ei dragă ” chimicalele ne întoxică, facem cură de otrăvuri zi și noaptea deschizi fereastra spre Golful Mediteranian/ se furișează gazul toxic-” ( Haine avertizoare). Cîtă dreptate are poeta să spună acest lucru cu mînie, dar și cu expresii literare! Ne putem gândi că afirmația ei este valabilă oriunde și oricum în epoca noastră… Deci, Bianca Marcovici este nu numai poetă ingineră, ci și poetă ecologistă. Mînia ei nu are margini atunci cînd afirmă că, „la noi se moare iute, prea iute”. Totuși, apare și gîndirea ei asupra inevitabilei scurgeri a timpului, reflectată asupra propriei ei vieți, după ce se autocompară cu o orhidee.” Caut mereu ce nu pot să văd/ simt orhideea plăpîndă-albul ei…/azi s-a mai uscat o petală”. Bianca Marcovici trăiește pe un ” pod Haifa-Iași”, desigur virtual. Frica ei este de ” Yiddishe mamme”. Dar dragostea ei pentru pesajele și orașele israelienie se reflectă cel mai profund, mai puternic față de Ierusalim. Ea are chiar o viziune a Ierusalimului și a Zidului Plângerii.” Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitate atît/ de aproape, dispre aroganța spirituală,/ apare grădina noastră în lumină feerică,- revelația/ Zidul Plângerii” ( Noaptea la Ierusalim). Vorbind despre Cetatea lui David, poeta merge pînă la identificare acordîndu-i o măreție de simbol, reunind-o cu dragostea ei umană, spiritulă dar fizică sexuală. Vorbind despre ea însăși, Bianca afirmă: Vibrez ca o harpă din Cetate lui David/ hrănindu-mă cu adieri de vînt și cuvinte..// dansul săbiilor parcurge mereu același cer de foc- un Maghen David lumineză în noapte ca o făclie”(Mă ia cu frig)Poeziile din volumul „Impactul virtualului” au și alte teme. Comparația între dragostea fizică și iubirea spirituală.(” cineva îmi cunoaște sufletu- altcineva trupul…”), apropierea de familia fratelui, aflat în Franța; dragostea de orașele Paris, Roma, Barcelona, de istoria a lor, de monumentele lor. Poeziile Biancăi Marcovici sunt scrise în formă modernistă, de vers alb… Cu excepția cazului unor substantive cu totul speciale, primul cuvînt al fiecărui vers este scrisă cu literă mică. Se poate afirma că Bianca Marcovici este o poetă modernistă. Ea citează numele lui Gherasim Luca și cel a lui Sesto Pals, probabil pentru a arăta cine sunt maiștrii ei, poeți surealiști de care a fost influențată.Ea citează și alți scriitori români și israelieni, ale căror lectură îi este preferată. ” Adam Simantov/ Cărtărescu sau Amos Oz/ Ana Blandiana, cu repetiția cuvîntului poem/ la fiecare pas, sau I. Schechter…/ Brateș, Fischof, Mirodan cu al său dcționar”.Limbajul Biancăi Marcovici este bogat, reunind cuvinte vechi și noi. Este un limbaj în care sînt prezente tehnologia reunită cu istoria, șoapte de dragoste romantice renite cu vulgaritatea și mînia, expresiei arhaice alături de neologisme. Limbajul ei îmbogățește româna contemporană (vreau să sper că poeziile ei sînt citite și în România). Este metoda începută de Argezi, de a crea noi frumuseți din bube, mucegaiuri și noroi. Poezia Biancăi Marcovici poate fi evental comparată cu cea a altei poete din generația noastră, evreică din Tîrgu-Mureș, Martha Iszak. Aceste două poete ale generației noastre au ceva comun între ele prin stil, limbaj, mod de expresie, curaj, protest social și filozofia a vieții. Nu știm dacă ele se cunosc personal dar parcă aparțin aceluiași gen literar. Pentru a încheia acest articol modest, preferăm să ne referim din nou la ” impactul virtualului”, așa cum îl vede Bianca Marcovici într-o poezie cu același titlu:”Ne-am legat la ochi, / ne-am astupat urechile/ rămînem legați/ așa cum lumea ne leagă/ lumea virtuală.”
Rubrica:MĂRTURII IUDAICE”Pag.28-29EXPRESS MAGAZIN”-TEL AVIVNr.7, 8 iunie 2008

Reclame

Comunicat de presă

Comunicat de presă ICR Tel Aviv
Dezbatere despre „Miturile fondatoare ale antisemitismului: din antichitate până în zilele noastre” la sediul ICR TA, 8 noiembrie, 17:00
Institutul Cultural Român de la Tel Aviv va organiza o dezbatere cu participarea extraordinară a academicianului și profesorului universitar Carol Iancu și a lui Andrei Marga, la rândul său profesor universitar doctor, eveniment în cadrul căruia distinșii invitați vor face o scurtă prezentare a istoriei miturilor fondatoare ale antisemitismului. Evenimentul va avea loc la sediul ICR Tel Aviv, în data de 8 noiembrie 2018, cu începere de la orele 17:00 și va moderat de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv.
Intervențiile celor 2 invitați au la bază cartea scrisă de Carol Iancu despre istoria antisemitismului, al cărei titlu, „Miturile fondatoare ale antisemitismului din antichitate până în zilele noastre” constituie o replică la faimosul eseu antisemit, negaționist și antisionist al ideologului ex-comunist francez Roger Garaudy „Les mythes fondateurs de la politique israélienne”, apărut în Franța. Ediția în limba română a acestei cărți fundamentale pentru problematica iudaică este apărută la Editura Hasefer și beneficiază de o prefață semnată de Andrei Marga. Lucrarea oferă cititorilor o analiză istorică detaliată a fenomenului antisemit prin prisma socio-politică și este in primul rând, așa cum menționa însuși autorul: „o datorie a memoriei și o datorie de recunoștință față de o lume care nu mai este, față de un idișland dispărut în demența Shoah-ului. O datorie de recunoștintă, dublată de o necesară avertizare în privinta nocivității antisemitismului”. Unul din multiplele merite ale cărții este acela că demonstrează necesitatea cunoașterii istoriei civilizațiilor și susținerea „moștenirii intelectuale comune” a omenirii, fiind un militant consecvent, alături de alți oameni de știință din întreaga lume, în lupta pentru eradicarea nu numai a iudeofobiei ci a xenofobiei, indiferent de rasă și credință.

3 rățe trec prin MOSCOVA

O discuție interesantă cu o moldoveancă întâlnită la poștă, în sala de așteptare mi-a făcut bine: „Am adus trei rățe înghețate, 4 kile de vin și o țuică de prune din satul meu. Am trecut prin vama din Moscova fără probleme, doar aurul mi l-a descoperit! L-am cărat cu mine de aici din Israel să nu-l las în casa bătrânului la care stau. Nu e voie decât 7 bucăți…Noroc că m-a condus cineva… Am predat fiului meu să nu fie confiscat…O să-i las casa din satul meu cu documente. Nora mea e o scorpie, nu mă poate suferi și stă în casa mea…Două luni am servitorit-o făcând conserve de iarnă, pătlăgele, zacuscă, varză acră, mâncare de zi cu zi. Eu puneam rufele în mașina de spălat iar ea le punea- din nou-. la spălt…dafca! Găteam toată ziua că noră-mea nu știe să facă nimic, dar e un nepot la mijloc de 6 luni, frumos nevoie mare… și merită să tac. Mama mea a murit de inimă rea de scârbă…Ginerele a bătut-o de i-a scos cotul din loc! Am dat la nuntă 500 de euro și nici nu mi-au mulțumit. Poarta numai lucruri de marcă și vor în curând să plece în Spania să muncească și el ceva strungărie, la ce se pricepe fiul meu . Au deja pașapoarte românești. Tre’ să trimit bani acum, euro, mereu cer pentru nepot că doar au probleme, nora nu lucrează. Numai să nu-mi poarte vorbe urâte prin sat, noră mea. Am văzut-o când râdea în spatele nostru cu fetele când tocmai a venit bătrânul din Israel în vizită, ( șchiop, rănit de război cu proteză, care e și soțul meu, ) mereu chicoteau!” Noi vorbim între noi rusește! Lui îi plac ziarele din Israel. Dimineața la 5 se duce să le ia din șuk, gratuit.Mai tîrziu le ia cineva și le vinde cu 2 șekeli. Nu e precum ziarele românești care te usucă la bani!”
Pentru conf. Bianca Marcovici ” copyright BM

oct.2018

INVITATĂ MAIA MORGENSTERN

Teatrul Evreiesc de Stat, în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române, vă invită vineri, 7 septembrie, de la ora 16.00, la spectacolul ”Glasuri feminine din lirica evreiască”. Recitalul, susținut de actrița Maia Morgenstern, acompaniată de orchestra Teatrului Evreiesc de Stat – Bogdan Lifșin, Rodica Gancea, Sergiu Marin, Mihai Pintenaru, Feras Sarmini, va cuprinde creații poetice aparținând autoarelor Margareta Sterian, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Luciana Friedmann, Sylvia Riri Manor și Bianca Marcovici.
Evenimentul are menirea readucerii în atenția publicului spectator și a tuturor iubitorilor de artă lirică fragmente din opera unor scriitori evrei contemporani, în contextul celebrării Centenarului Marii Uniri.
Intrarea va fi liberă, în limita locurilor disponibile!
***😍😍😍
Multumesc organizatorilor!
Sukkot Sameach!

Paralele din statul paralel

Mă îngrozesc lucrurile pe care le visez
Vise neterminate, emisiuni tv, @starea nației@.
Stare sufletească a personajelor care se zbat
Într-un infern limitat de astre –

Ochiul rău ( ain  ra) apărut din senin
Pleoapa care se închide –
Conturul rămas care devine filigranat
Și opac…

Mă sperie oamenii insensibili pe care-i accepți- uneori-
În jurul meu, doar frizează interesul…
Să-i piepteni să-i lingușești să-i saluți primul
Dar cum să înțeleg ezitările lor, fățărnicia?
Echilibrul e în mine ca un mozaic dantelat
Trăsături odihnitoare îmi copleșesc fața
Mă voi tolăni la soare pe nisipul auriu
Privind palatul meu de nisip înconjurat cu ziduri.
Preluând energia pământului/ capabilă să mă renasc din nou.
Bianca
22/09xsursa :gazeta Israel joi 27/09/18