RECICLAREA BUNICILOR

RECICLAREA BUNICILOR
Când am aterizat în Israel cu toată familia nu m-am gândit nicio clipă de câte obstacole mă voi împedica. Mă consideram o analfabetă cu diplome în buzunare care mai trebuie să se recicleze în domeniul care eram pregătită. Adică ingineră… într-o limbă atât de grea ebraica, în care chiar dacă voi acumula cuvintele necesare sigur nu voi înlocui visele în care mă cert în limba română cu cioclii sau literaţii de peste noapte… Pornind de la zero, la vârsta de 40 de ani presupuneam să ai şi ambiţia de a învăţa lucruri noi în timp foarte scurt. Cum nu avusesem nici un calculator pe mână până atunci, am început reciclarea la Tehnion şi, mai târziu am reuşit la testele de intrare la serviciu… după ce mi-a căzut în mână o carte groasă de teste a fiicei mele cele mari, care se pregătea intens de bacalaureat şi armată… Am răsfoit-o şi, parcă mi s-au deschis ochii deodată.Am pus vioara în cui, toate speranțele poetice gândindu-mă numai cum trebuie să am un serviciu, orice serviciu!
Dar, acum trebuie să deschid ochii şi mai largi, pentru că nu fac faţă la progresul telefoanelor mobile , tabletelor şi tot ce e legat de internet când sunt cu nepoţii. Doar la programul de şah pe calculator m-am descurcat destul de bine. Nu mai spun că la serviciu am fost reciclată cu programe SAP, Benarit și alte năzbâtii de programe…şi numai să ţin pasul cu noile mele obligaţii de serviciu. Când m-au pensionat oficial, funcţie de vârsta, am respirat uşurată; voi avea timp de citit, poate şi de tehnoredactări mai atente la cărţile trimise în manuscris, la editurile care vor totul de-a gata!

Nu aşa se întâmpla pe vremuri (Editura “Junimea, Hasefer, Minimum”) în România când stăteai la discuţii pe fiecare cuvânt cu editorul ,responsabil să cizeleze stilistic textul, să-l corecteze şi chiar să-şi pună amprenta editurii prin lucruri moderne de care scriitorul să nu aibă habar! Aşa că, m-am bucurat mult când editoarea mea, o evreică marocancă care nu ştia româneşte şi pe care am plătit-o să-mi editeze o carte la Haifa
a reuşti, printr-o mişcare automată, să-mi pună diacriticele la toate: a, i, t, s, în plus-minus… şi fără s-o rog! Mai greu a fost să le scot toate semnele, decât să le pun, şi cred că am continuat şi în ediţia a doua revăzută, apărută recent, să mă lupt cu ele. Cert e că mă voi specializa în continuare pentru că, e evident că nu strică o reciclare la pensie pe laptop, să ai mereu o ocupaţie poetică în afară de baby-sitter!
Am mai crezut că -în sfârşit- intrând în lumea scriitorilor pensionari voi fi legănată ca într-un hamac şi voi fi iubită, aşa cum e normal să fie un boboc primit de pe băncile facultăţii. Dar la A.S.I.L.R. s-au preferat dulciurile gratuite de pe masă… în loc de cumpărarea cărţilor, tocmai pentru că erau unele… lângă altele…şi nimeni nu suferea de diabet!

7/01/2016

Reclame

profeții la demisie

Eu nu fac denunțuri ci profeții/ eu simt pasul următor/ am investit în  prietenie,/ți-am predat armonia/ vioara mea/ dar  ai ucis-o sistematic/ ai căutat alt cerdac al reculegerii// fuga de sine/ spectacolul/ …eu sunt o modestă poetă/ compoziția  sunt toate cuvintele sonore/ eu știu întotdeauna când să mă retrag/; pe scena filarmonicii din Iași am interpretat Mendelssohn…Concert pentru vioara în mi minor…am fost odată celebră…De ce aș da cu piciorul la cel care l-am invitat in casă mea ? Ești vinovat de note false…chiar atunci când te-ai crezut celebru! ROCHIA MEA DE MIREASĂ E SINGURUL MARTOR…

bianca

(C)

masură poeziei

Cum e posibil sa masori poezia cu un format dat A4, / cu încăpățânarea perversă a zidului dintre noi/să uiți sunetul metafora poemul simfonic/sentimentele/ bătaia de joc/al celui care a irosit totul/ pentru un paspartou roz bonbon/ roz cu picatele verzi si masina cu stele albastre/ . cum poti  să inspri izvoarele pe care curg bani irosiți pe viteza cascadei// energia visată/ să-mi spele trupul/ de sistematizarea versului într-un ghiveci de legume organice//poezia constrânsa de frac/ și papion/jos pălăria/domnule poet/ proza are tipare mai scurte/ bizare/ descriptive // Lacrima de pe obraz trece pe cealaltă pagină…și poza bătrânii cu zâmbetul pierdut pe fereastra închisă!

(C)

Bianca

vampirul

Vampirul de cuvinte
poezie [ ]

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de bianca marcovici [Levana ]
2015-06-14 | |
nu-mi caut dușmanii

am un gust amar când știu că

– conceperea unui prunc –

e la fel de grea cu un articol sau o poezie

iar tu, poete te prefaci că ești scriitor

pentru că traduci un text și stilizezi

cu rapidul tren al internetului.

mă doare pentru tine

că ai ajuns în vârful piramidei

măsluind adevărul

precum un vampir

nesătul de cuvintele

concepute de alții

dându-le viață

pentru a-ți athașa numele de Nemurire

100 de zile

100 de zile pot relua istoria în paralel

Brâncuși ilustrează infinitul superb

Ceaușescu e negura amintirilor, ghettoul

resemnat în rația de 1200 de calori,

poeții toți purtați cu caravana

să culturalizeze masele

să mănânce borșul cu lobodă

la masa dată de primăria satului,

și tot așa …concertele de la filarmonică

cu acele colinde superbe,

visele cu apă caldă să-mi spăl copii,

drumurile pe șantiere pe orice vreme

cu picioarele în cutie de carton să-mi încălzesc și

puțin mâinile,

să suflu a ger…

dar au trecut anii

să lăsăm amintirile ascunse într-un colț al memoriei

istoria se scrie cu sânge și pix

poporul evreu a scăpat ca prin minune de Holocaust

avem țara noastră cu miere lapte și vin!

bianca

 

bianca Marcovici (C)

VIRTUALUL O CAPCANĂ

Virtualul, o capcană

Submitted by BIANCA MARCOVICI on Wed, 06/11/2008 – 14:50
Creation Category:
CRITICS
Poezia sub impactul virtualului, sau virtualul sub impactul poeziei

de prof. LUCIAN ZEEV HERȘCOVICI Ierusalim
Recent am răsfoit un volum de poezii nou, cel de-al 23-lea volum al ei. Volumul este intitulat”Impactul virtualului” și, în afară de poezii, include cîteva prezentări asupra autoarei, precum și Bio-Bibliografia acesteia. Trebuie să menționăm că titlul volumului nu este întîmplător.Bianca Marcovici este prima poetă israeliană de limbă română care folosește Internetul, respectiv tehnologia virtuală modernă pentru a-și publica și difuza poeziile. În mod paralel, ea continuă să publice și volume de versuri pe hîrtie, după sistemul tradițional.Faptul că poeta este și ingineră, avînd cunoștințe, își pune amprenta asupra sistemului ei de lucru și difuzare a operei ei literare. Ea înțelege că virtualul impune un impact asupra poeziei, are o influență asupra acesteia Ne-am gîndit să-i parafrazăm ideea, gîndindu-ne că este vorba despre o influență dublă, reciprocă, virtualul asupra poeziei, dar și poezia asupra virtualului. Cel puțin, bine ar fi să fie așa, reuniunea între poezie, dar și tehnologie în epoca noastră, realizîndu-se o poezie tehnologică și o tehnologie cu aspecte poetice-Bianca Marcovici scrie poezii pe teme iudaice, alături de lirica ei personală. Odată i-am scris un mesaj prin Internet, citindu-l pe Mihail Eminescu.” Bi (l)anca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/”. Mi-am amintit de o poveste simpatică și plină de extaz a poetei cu privire la romanul ei cu” Kotel Ha- Maaravi” (Zidul de Apus, sau Zidul Plângerii) din Ierusalim. Probabil că identitatea ei se reunește cu acest zid, cu iubirea pentru el. La care adaugă dragostea fizică și psihologică, autoarea manifestîndu-se ca o femeie îndrăzneață, care depășește normele sociale. Bianca Marcovici ” Levana” locuiește la Haifa, orașul la care se referă în poeziile ei adeseori. Este Haifa cea frumoasă de pe malul mării și de pe Muntele Carmel, dar și Haifa problematică, cu oamenii cu probleme, poluarea, victima celui de-al doilea război din Liban.Trăiește, muncește (lucrează ca ingineră la Societatea de Electricitate), își are familia, iubește sau suferă decepții în dragoste, își crește nepoții deși se compară ca o femeie tînără.Haifa care capăta o notă specială, un aspect deosebit în poezia ei ” Am urcat pe Muntele Carmel, pe coclauri pe lângă Universitate/ bineînțeles că e o antenă acolo, e punctul cel mai înalt din Haifa/ jos, undeva în prăpastie/ pădurile sunt arse… arse. De după ultimul incendiu/ nu știu dacă a fost pus focul dar,/ tare greu se mai reface pădurea! (Muntele Carmel) La care poeta adaugă visul ei de a renaște „din cenușă”, precum și filosofia ei ” dacă n-ar fi omu’ să ardă să sufoce, să se dea în spectacol, să/ urască, să distrugă, cred că/ pădurea ar reveni la viață mult mai repede”Bianca Marcovici vede și simte pericolul ecologic pentru Haifa ei dragă ” chimicalele ne întoxică, facem cură de otrăvuri zi și noaptea deschizi fereastra spre Golful Mediteranian/ se furișează gazul toxic-” ( Haine avertizoare). Cîtă dreptate are poeta să spună acest lucru cu mînie, dar și cu expresii literare! Ne putem gândi că afirmația ei este valabilă oriunde și oricum în epoca noastră… Deci, Bianca Marcovici este nu numai poetă ingineră, ci și poetă ecologistă. Mînia ei nu are margini atunci cînd afirmă că, „la noi se moare iute, prea iute”. Totuși, apare și gîndirea ei asupra inevitabilei scurgeri a timpului, reflectată asupra propriei ei vieți, după ce se autocompară cu o orhidee.” Caut mereu ce nu pot să văd/ simt orhideea plăpîndă-albul ei…/azi s-a mai uscat o petală”. Bianca Marcovici trăiește pe un ” pod Haifa-Iași”, desigur virtual. Frica ei este de ” Yiddishe mamme”. Dar dragostea ei pentru pesajele și orașele israelienie se reflectă cel mai profund, mai puternic față de Ierusalim. Ea are chiar o viziune a Ierusalimului și a Zidului Plângerii.” Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitate atît/ de aproape, dispre aroganța spirituală,/ apare grădina noastră în lumină feerică,- revelația/ Zidul Plângerii” ( Noaptea la Ierusalim). Vorbind despre Cetatea lui David, poeta merge pînă la identificare acordîndu-i o măreție de simbol, reunind-o cu dragostea ei umană, spiritulă dar fizică sexuală. Vorbind despre ea însăși, Bianca afirmă: Vibrez ca o harpă din Cetate lui David/ hrănindu-mă cu adieri de vînt și cuvinte..// dansul săbiilor parcurge mereu același cer de foc- un Maghen David lumineză în noapte ca o făclie”(Mă ia cu frig)Poeziile din volumul „Impactul virtualului” au și alte teme. Comparația între dragostea fizică și iubirea spirituală.(” cineva îmi cunoaște sufletu- altcineva trupul…”), apropierea de familia fratelui, aflat în Franța; dragostea de orașele Paris, Roma, Barcelona, de istoria a lor, de monumentele lor. Poeziile Biancăi Marcovici sunt scrise în formă modernistă, de vers alb… Cu excepția cazului unor substantive cu totul speciale, primul cuvînt al fiecărui vers este scrisă cu literă mică. Se poate afirma că Bianca Marcovici este o poetă modernistă. Ea citează numele lui Gherasim Luca și cel a lui Sesto Pals, probabil pentru a arăta cine sunt maiștrii ei, poeți surealiști de care a fost influențată.Ea citează și alți scriitori români și israelieni, ale căror lectură îi este preferată. ” Adam Simantov/ Cărtărescu sau Amos Oz/ Ana Blandiana, cu repetiția cuvîntului poem/ la fiecare pas, sau I. Schechter…/ Brateș, Fischof, Mirodan cu al său dcționar”.Limbajul Biancăi Marcovici este bogat, reunind cuvinte vechi și noi. Este un limbaj în care sînt prezente tehnologia reunită cu istoria, șoapte de dragoste romantice renite cu vulgaritatea și mînia, expresiei arhaice alături de neologisme. Limbajul ei îmbogățește româna contemporană (vreau să sper că poeziile ei sînt citite și în România). Este metoda începută de Argezi, de a crea noi frumuseți din bube, mucegaiuri și noroi. Poezia Biancăi Marcovici poate fi evental comparată cu cea a altei poete din generația noastră, evreică din Tîrgu-Mureș, Martha Iszak. Aceste două poete ale generației noastre au ceva comun între ele prin stil, limbaj, mod de expresie, curaj, protest social și filozofia a vieții. Nu știm dacă ele se cunosc personal dar parcă aparțin aceluiași gen literar. Pentru a încheia acest articol modest, preferăm să ne referim din nou la ” impactul virtualului”, așa cum îl vede Bianca Marcovici într-o poezie cu același titlu:”Ne-am legat la ochi, / ne-am astupat urechile/ rămînem legați/ așa cum lumea ne leagă/ lumea virtuală.”
Rubrica:MĂRTURII IUDAICE”Pag.28-29EXPRESS MAGAZIN”-TEL AVIVNr.7, 8 iunie 2008

Comunicat de presă

Comunicat de presă ICR Tel Aviv
Dezbatere despre „Miturile fondatoare ale antisemitismului: din antichitate până în zilele noastre” la sediul ICR TA, 8 noiembrie, 17:00
Institutul Cultural Român de la Tel Aviv va organiza o dezbatere cu participarea extraordinară a academicianului și profesorului universitar Carol Iancu și a lui Andrei Marga, la rândul său profesor universitar doctor, eveniment în cadrul căruia distinșii invitați vor face o scurtă prezentare a istoriei miturilor fondatoare ale antisemitismului. Evenimentul va avea loc la sediul ICR Tel Aviv, în data de 8 noiembrie 2018, cu începere de la orele 17:00 și va moderat de Cleopatra Lorințiu, director adjunct al ICR Tel Aviv.
Intervențiile celor 2 invitați au la bază cartea scrisă de Carol Iancu despre istoria antisemitismului, al cărei titlu, „Miturile fondatoare ale antisemitismului din antichitate până în zilele noastre” constituie o replică la faimosul eseu antisemit, negaționist și antisionist al ideologului ex-comunist francez Roger Garaudy „Les mythes fondateurs de la politique israélienne”, apărut în Franța. Ediția în limba română a acestei cărți fundamentale pentru problematica iudaică este apărută la Editura Hasefer și beneficiază de o prefață semnată de Andrei Marga. Lucrarea oferă cititorilor o analiză istorică detaliată a fenomenului antisemit prin prisma socio-politică și este in primul rând, așa cum menționa însuși autorul: „o datorie a memoriei și o datorie de recunoștință față de o lume care nu mai este, față de un idișland dispărut în demența Shoah-ului. O datorie de recunoștintă, dublată de o necesară avertizare în privinta nocivității antisemitismului”. Unul din multiplele merite ale cărții este acela că demonstrează necesitatea cunoașterii istoriei civilizațiilor și susținerea „moștenirii intelectuale comune” a omenirii, fiind un militant consecvent, alături de alți oameni de știință din întreaga lume, în lupta pentru eradicarea nu numai a iudeofobiei ci a xenofobiei, indiferent de rasă și credință.