Vă rog…vă cer scuze…

                        <!–

”Jurnalism și jurnale de călătorie”, eveniment literar de celebrare a Zilei Limbii Române, 15 septembrie 2016, ora 17:00, sediul ICR Tel Aviv

–>

 

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Asociația Ziariștilor și a Oamenilor de Cultură de Limbă Română (AZOCLR), vă invită la o o seară literară de excepție cu titlul „Jurnalism și jurnale de călătorie”. Evenimentul, care are loc sub egida Zilei Limbii Române și este dedicat operei literare și activității jurnalistice ale lui I. Știru, va avea loc, joi, 15 septembrie 2016, ora 17:00 la sediul ICR Tel Aviv (B-dul Shaul HaMelech nr.8, etaj 6, Beit Amot Mishpat).

Programul evenimentului:

                                Vă rog…vă cer scuze…

                                                                                                         Marcu  Simionovici

…În programul noului an școlar 2016-2017, Ministrul Educației și al Învățământului din Israel, a recomandat, la cursul superior, excursii în Maroc, Yemen, Algeria și Irak. Acestea vor dezvolta la elevi un proces de cunoaștere a obârșiei iudaice și a culturii comunităților sefarde, care au aliat în Israel după crearea statului. Aceste comunități, deși nu au luat parte, nu au înrâurit procesul istoric – Primul Congres Sionist de la Focșani, Romania, mișcarea Haluțimilor 1878-1780 din Moldova, Al doilea Congres Sionist de la Basel, Declarația Balfour, Aliaua legală și cea ilegală, Holocaustul și crearea Statului Israel în 1948, contribuția israelienilor originari din țările arabe la consolidarea și prestigiul Israelului este covârșitoare. De la Aliaua lor în anii 1950-1951 au trecut peste 60 de ani și mai mult de două generații de „israelieni„ de origini sefarde, sunt azi majoritari în țară…și își cer drepturile care li se cuvin ! …în plan economic, politic și …cultural…Un drept, un merit…chiar dacă necuvenit …100%…

…Iar noi ”haromanim”, evreii români, Israelienii de origini din România (Moldova, Muntenia, Transilvania și Bucovina) – recunoscuți pentru esențiala noastră contribuție la crearea, dezvoltarea și consolidarea Statului Israel – încă ne cerem drepturile umblând în târlici, în pantofi din pâslă…Ne supără să facem zgomot…să nu deranjăm…iar în schimb ne certăm, ne căutăm nod în papură, și, mai rău, ne pierdem din demnitate, proferăm vorbe de ocară…am uitat să fim politicoși ? Nu putem a fi împreună…

…Avem ASILR – Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română, AZOCLR – Asociația Ziariștilor și a Oamenilor de Cultură de Limba Română…avem „Jurnalul Săptămânii” și „Gazeta Românească” două gazete de ținută…și…vorbe de ocară…insulte…de parcă un tsunami ne-a lăsat fără de maniere și…”Cu haina ruptă și pantalonii de aceiași culoare„…  pentru a-l aminti pe  OMUL  I. Știru – fie-i amintirea binecuvântată –  care întâlnindu-mă , în 2006, la librăria Eminescu, din București, m-a abordat …” ce le-a hărăzit ălora de la M., ce-au avut cu Dumneata?”…I-am răspuns atunci, că sincer nu știu, n-am avut, nici atunci, nici acum habar ! Îmi apăruse prima mea carte ”Mall”… s-a scris și de bine…mult. …și pentru că îi cinstim memoria  scriitorului, gazetarului si omului care a fost I.Știru, vă rog s-mi permiteți să vă cer eu, Marcu Simionovici, scuze pentru înjosiri pe care nu le-am rostit, pentru comparații ne la locul lor pe care nu le-am enunțat, pentru amenințări pe care nu le-am rostit, pentru lipsa de maniere în relațiile cu semenii mei din aliaua română, pentru la renunțarea la „gentleman agreement”…

…și tocmai de aceea, vă rog să ieșiți din situația de ”ofsaid-afară din joc” și să vă concentrați pe ceea ce avem în comun, de neprețuită valoare, atașamentul la prosperitatea și dezvoltarea țării noastre Israelul, țară care năzuiește pentru pace și prosperitate pentru întreaga lume. Cele două organizații, cele două gazete amintite mai

                                                                             2

sus, ar trebui, după opinia mea, să fie cele care vor milita, inteligent și bine argumentat pentru drepturile, multe, neacordate, sau, însușite de alții pe nedrept ale alialei noastre. Domniile voastre ar trebui să preluați inițiativa și să dovediți inadvertențele, furtișagurile, omisiunile. Contribuția evreilor originari din România la mișcarea sionistă, a haluțimilor, la crearea, apărarea și dezvoltarea Israelului a fost de amploare și de succes…dar pe tăcute…

…Ce ați spune despre organizarea unor excursii de documentare a liceenilor din țară, în România, de unde a pornit, nu numai „Dadaismul„ – nu întâmplător promovată de cărturari evrei-români – ci și mișcarea haluțiană a unor entuziaști porniți la drum cu un rucsac sărac în elemente, dar având la drumul speranței rădăcinile viței de vie de la Panciu, Odobești și Nicorești…căci la ”bore pri hagafen”! la binecuvântarea cea mai des rostită de evreu (!) ne mândrim că am fondat Rosh Pina, ca apoi cei veniți apoi să pună umărul și la Zichron Yakov, Rischon Letzion, Petah Tikva..proces în derulare până astăzi !

                                                                                    M.Simioinovici

primit de la autor pe e-mail

Ne distrugem singuri planeta …

Ne distrugem singuri planeta provocând seisme !
Ne mâncăm între noi provocând dezgust…
pisicile negre sunt cam multe
să scuipăm peste umăr
Privim istoria care  se repetă sau crime în serie
căutând ADN-ul ucigaşilor
Învăţământul perpendicular „multilateral dezvolatat”
pe toate căile se anulează baza temeinică a unei meserii…
şi ce dacă te pricepi la calculatoare, la programe, la mobile, unde  ne e baza unei meserii adevărate, studiu, doctorate (ne)împrumutate…avocaţi fără examene…
ne macină impostura, furtul internetic la drumul mare
„şi eu vreau să fiu scriitor „- spune ciocănitoarea
mâncând hârtia făcută din lemnul atât de scump!
bianca(C)
9/09/2016

repetiţie

O să scriu despre o lacrimă  pe care am s-o pierd
Aşa cum pierd – în fapt – mai totul

Fără să-mi dau seama de dimensiunea reală a spaţiului
curb.

Doar după un timp

Poeziile se solidifică precum stalactitele

Într-o peşteră interioară

Unde soarele dogoritor nu pătrunde

Şi nimeni nu va face o spărtură artistică

În inima mea respectând regulile şi paragrafele ermetice

În care poemul-Dumnezeu  nu are cum să se
încadreze…

Să poţi ghici bătăile inimii

bianca marcovici

CASA MEA ALBASTRĂ

CALCUL MATEMATIC

motto :gustul morţii e dulce!

 

Viaţa este aşa cum ţi-o clădeşti
Singurătatea îşi face loc încet încet
fiecare moare singur…ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL-

Nimeni nu-ţi poate prelua durerea sufletească
Cel viu  -cel de lângă tine – e pedepsit
pentru faptele sale SĂ-ŢI PRIVEASCĂ AGONIA!

E mai bine să fii primul care ia contact

cu casa de dincolo…CASA ALBASTRĂ,

duplex cumpărat şi  definitiv  din pământ roşcat!

E o fericire să ştii că este aproape de Ierusalim!

am    o b o s i t
Bianca MARCOVICI

SFÂRŞIT DE STAGIUNE

SFÂRŞIT DE STAGIUNE

O desfăşurare de forţe muzicale, bine pusă la punct am întâlnit-o la Auditorium  Haifa, opera „Carmen” de Bizet! Cel mai mult m-a impresionat corul de copii, dansatori şi cântăreţi care au primit aplauze la scenă deschisă!

Nu vreau să intru în amănute legat de interpretarea soliştilor cheie, bine pregătiţi şi fireşte „voci de aur”   ci, o să încerc să explic modernismul punerii în scenă. Cum am mai scris , într-o sală necorespunzătoare pentru operă,  s-a reuşit construcţia unei scene în spatele orchetrei, micşorând mult spaţiul pe care activa orchestra. Dirijorul orchestei haifaiene  Xu Zhong a dirijat impecabil punând în lumină scenariul deosebit de modern -adaptat la zilele noastre- a operei Carmen.

Costumele de design au schimbat însă ce eu am sperat să văd în această dramă. Îmbrăcaţi în clowni sau santimbanci mai toţi cântăreţii, corul şi copiii doar pentru ca în lumina reflectoarelor să dea impresia de opulenţă! Solista îmbrăcată ca o ţigancă   cu o coafură bizară supraetajată etalând-şi mereu picioarele grăsuţe,  desfăcute… pe scaune, către public,    uneori exagerându-şi rolul. Am ajuns la concluzia că nu e suficient să ai voce- ca solistă- dacă aşa vrea regizorul să te expui!!!   (Carmen, Idit Zamir -mezzo soprană)

Şi, de asemenea Don Jose, tenor  (Hugh Smith) îmbrăcat în clown…în loc de haine de soldat, toate m-au făcut să mă simt uneori într-o operă comică! Audiţia sălii, neîncăpătoare pentru amatorii de operă, poate a convins -în felul acesta- Primăria Haifei să investească pentru iubitorii muzicii  de operă şi balet.

Titrată în ivrit -sus pe ecran-, opera a avut un plus de înţelegere pentru cei care nu cunosc limba franceză, şi de asemenea prezentând în spate imagini de calculator  adecvate spectacolului.

O desfăşurare de forţe muzicale, bine pusă la punct am întâlnit-o la Auditorium  Haifa, opera „Carmen” de Bizet! Cel mai mult m-a impresionat corul de copii, dansatori şi cântăreţi care au primit aplauze la scenă deschisă!

Nu vreau să intru în amănute legat de interpretarea soliştilor cheie, bine pregătiţi şi fireşte „voci de aur”   ci, o să încerc să explic modernismul punerii în scenă. Cum am mai scris , într-o sală necorespunzătoare pentru operă,  s-a reuşit construcţia unei scene în spatele orchetrei, micşorând mult spaţiul pe care activa orchestra. Dirijorul orchestei haifaiene  Xu Zhong a dirijat impecabil punând în lumină scenariul deosebit de modern -adaptat la zilele noastre- a operei Carmen.

Costumele de design au schimbat însă ce eu am sperat să văd în această dramă. Îmbrăcaţi în clowni sau santimbanci mai toţi cântăreţii, corul şi copiii doar pentru ca în lumina reflectoarelor să dea impresia de opulenţă! Solista îmbrăcată ca o ţigancă   cu o coafură bizară supraetajată etalând-şi mereu picioarele grăsuţe,  desfăcute… pe scaune, către public,    uneori exagerându-şi rolul. Am ajuns la concluzia că nu e suficient să ai voce- ca solistă- dacă aşa vrea regizorul să te expui!!!   (Carmen, Idit Zamir -mezzo soprană)

Şi, de asemenea Don Jose, tenor  (Hugh Smith) îmbrăcat în clown…în loc de haine de soldat, toate m-au făcut să mă simt uneori într-o operă comică! Audiţia sălii, neîncăpătoare pentru amatorii de operă, poate a convins -în felul acesta- Primăria Haifei să investească pentru iubitorii muzicii  de operă şi balet.

Titrată în ivrit -sus pe ecran-, opera a avut un plus de înţelegere pentru cei care nu cunosc limba franceză, şi de asemenea prezentând în spate imagini de calculator  adecvate spectacolului.

bianca

CONGLOMERAT

VIOTELT TRIOLET CONTAPUNCT
violet triolet contapunct
istorie repetată  la nesfârşit
violet triolet vals  deformat
cineva suferă de greaţă şi-şi găseşte
o scuză aruncându-se în tabara adversă
cuvintelor
zi după zi te poţi bucura doar  prin salsa
înghiţind un concentrat de ştiri rele
crime premeditate pe posturi de audienţă
fursecuri mâncate pe la colţuri de stradă
primiri fastuase  cu frica în sân
cerneala violet s-a scumpit… în deşert vorbim
curcubeul -steag fluturat- cocoţat pe stâlpi de tensiune -fulgi de zăpadă-
cine suntem şi unde ne îndreptăm?
dirijorul şi-a uitat partitura-
seri pregătite ca pentru nunţi
10 şekeli intrarea-
cartea e chipul pe care-l ascunzi
se va aşterne uitarea!
bianca