CASA MEA ALBASTRĂ

CALCUL MATEMATIC

motto :gustul morţii e dulce!

 

Viaţa este aşa cum ţi-o clădeşti
Singurătatea îşi face loc încet încet
fiecare moare singur…ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL-

Nimeni nu-ţi poate prelua durerea sufletească
Cel viu  -cel de lângă tine – e pedepsit
pentru faptele sale SĂ-ŢI PRIVEASCĂ AGONIA!

E mai bine să fii primul care ia contact

cu casa de dincolo…CASA ALBASTRĂ,

duplex cumpărat şi  definitiv  din pământ roşcat!

E o fericire să ştii că este aproape de Ierusalim!

am    o b o s i t
Bianca MARCOVICI

SFÂRŞIT DE STAGIUNE

SFÂRŞIT DE STAGIUNE

O desfăşurare de forţe muzicale, bine pusă la punct am întâlnit-o la Auditorium  Haifa, opera „Carmen” de Bizet! Cel mai mult m-a impresionat corul de copii, dansatori şi cântăreţi care au primit aplauze la scenă deschisă!

Nu vreau să intru în amănute legat de interpretarea soliştilor cheie, bine pregătiţi şi fireşte „voci de aur”   ci, o să încerc să explic modernismul punerii în scenă. Cum am mai scris , într-o sală necorespunzătoare pentru operă,  s-a reuşit construcţia unei scene în spatele orchetrei, micşorând mult spaţiul pe care activa orchestra. Dirijorul orchestei haifaiene  Xu Zhong a dirijat impecabil punând în lumină scenariul deosebit de modern -adaptat la zilele noastre- a operei Carmen.

Costumele de design au schimbat însă ce eu am sperat să văd în această dramă. Îmbrăcaţi în clowni sau santimbanci mai toţi cântăreţii, corul şi copiii doar pentru ca în lumina reflectoarelor să dea impresia de opulenţă! Solista îmbrăcată ca o ţigancă   cu o coafură bizară supraetajată etalând-şi mereu picioarele grăsuţe,  desfăcute… pe scaune, către public,    uneori exagerându-şi rolul. Am ajuns la concluzia că nu e suficient să ai voce- ca solistă- dacă aşa vrea regizorul să te expui!!!   (Carmen, Idit Zamir -mezzo soprană)

Şi, de asemenea Don Jose, tenor  (Hugh Smith) îmbrăcat în clown…în loc de haine de soldat, toate m-au făcut să mă simt uneori într-o operă comică! Audiţia sălii, neîncăpătoare pentru amatorii de operă, poate a convins -în felul acesta- Primăria Haifei să investească pentru iubitorii muzicii  de operă şi balet.

Titrată în ivrit -sus pe ecran-, opera a avut un plus de înţelegere pentru cei care nu cunosc limba franceză, şi de asemenea prezentând în spate imagini de calculator  adecvate spectacolului.

O desfăşurare de forţe muzicale, bine pusă la punct am întâlnit-o la Auditorium  Haifa, opera „Carmen” de Bizet! Cel mai mult m-a impresionat corul de copii, dansatori şi cântăreţi care au primit aplauze la scenă deschisă!

Nu vreau să intru în amănute legat de interpretarea soliştilor cheie, bine pregătiţi şi fireşte „voci de aur”   ci, o să încerc să explic modernismul punerii în scenă. Cum am mai scris , într-o sală necorespunzătoare pentru operă,  s-a reuşit construcţia unei scene în spatele orchetrei, micşorând mult spaţiul pe care activa orchestra. Dirijorul orchestei haifaiene  Xu Zhong a dirijat impecabil punând în lumină scenariul deosebit de modern -adaptat la zilele noastre- a operei Carmen.

Costumele de design au schimbat însă ce eu am sperat să văd în această dramă. Îmbrăcaţi în clowni sau santimbanci mai toţi cântăreţii, corul şi copiii doar pentru ca în lumina reflectoarelor să dea impresia de opulenţă! Solista îmbrăcată ca o ţigancă   cu o coafură bizară supraetajată etalând-şi mereu picioarele grăsuţe,  desfăcute… pe scaune, către public,    uneori exagerându-şi rolul. Am ajuns la concluzia că nu e suficient să ai voce- ca solistă- dacă aşa vrea regizorul să te expui!!!   (Carmen, Idit Zamir -mezzo soprană)

Şi, de asemenea Don Jose, tenor  (Hugh Smith) îmbrăcat în clown…în loc de haine de soldat, toate m-au făcut să mă simt uneori într-o operă comică! Audiţia sălii, neîncăpătoare pentru amatorii de operă, poate a convins -în felul acesta- Primăria Haifei să investească pentru iubitorii muzicii  de operă şi balet.

Titrată în ivrit -sus pe ecran-, opera a avut un plus de înţelegere pentru cei care nu cunosc limba franceză, şi de asemenea prezentând în spate imagini de calculator  adecvate spectacolului.

bianca

CONGLOMERAT

VIOTELT TRIOLET CONTAPUNCT
violet triolet contapunct
istorie repetată  la nesfârşit
violet triolet vals  deformat
cineva suferă de greaţă şi-şi găseşte
o scuză aruncându-se în tabara adversă
cuvintelor
zi după zi te poţi bucura doar  prin salsa
înghiţind un concentrat de ştiri rele
crime premeditate pe posturi de audienţă
fursecuri mâncate pe la colţuri de stradă
primiri fastuase  cu frica în sân
cerneala violet s-a scumpit… în deşert vorbim
curcubeul -steag fluturat- cocoţat pe stâlpi de tensiune -fulgi de zăpadă-
cine suntem şi unde ne îndreptăm?
dirijorul şi-a uitat partitura-
seri pregătite ca pentru nunţi
10 şekeli intrarea-
cartea e chipul pe care-l ascunzi
se va aşterne uitarea!
bianca

gânduri libere

Excursii

În viaţa mea am fost în foarte multe excursii organizate. De multe ori am fost deranjată de lucruri mici, cum ar fi locul în autobuz sau certuri mărunte pe marginea curăţeniei sau locuri turistice unde să oprim. Mai nou în aceste excursii organizate de diferite firme de turism te imbie să te înscri oferind preţuri foarte mici care cuprind hotelul, masa de dimineaţă şi câteva zile de excursie adăugând însă cel puţin 3 zile la alegere… pentru care trebuie să plăteşti acolo sume foarte mari, neincluzând intrarile la muzee sau la alte puncte turistice de pe munţi sau locuri închise. Nefiind anunţaţi- în prealabil- unii fac scandal! Ultima dată am asistat la aşa ceva în drum spre Slovenia-Italia-Austria când un grup mic de arabi (de-ai noştri) din autobuzul condus de un şofer excepţional, (pe serpetine în diferite ţări) s-au scandalizat- în public -pentru că nu este inclus în preţul de 50 de euro de persoană şi intrările în peşteră sau ajungerea la cote pe munţii Albii Iulieni sau la unele lacuri cu locuri private pentru înot! Au tăcut mâlc când acoperiţi de paşaportul israelian au văzut verificările drastice de la graniţă, ale maşinilor cu rulote,  căutând eventuali emigranţi din Siria,   pe 10 de km distanţă, spre intrarea ce duce în Italia sau Austria! Noi nu am fost verificaţi! Priveliştea i-a  speriat. La întoarcere, o pereche tânără de musulmani s-a  îmbrăţişat pe aeroportul nostru. Au înţeles -în sfârşit – ce înseamnă libertatea şi ce le oferim noi în Israel: ei nu fac armată, merg la studii în străinătate, vorbesc în limba lor, au şcoli, poarta voalul islamic, locuri de muncă sigure, îşi respectă tradiţiile lor, etc. Arabii  isralieni  fac  mulţi copii însă, soldaţii noştri îi apără cu preţul vieţii lor!

bianca marcovici, Slovenia

ŞALOM ACŞAV!

 

Porumbelul păcii mele e de culoare neagră la fel ca tatăl său cel grijuliu. S-a născut în cuibul făcut cu migală- într-o cutie de plastic goală, de lângă florile mele, la geam. Acum mă priveşte! Sigur mă confundă cu el privindu-se în oglinda geamului! Din când în când îi dau nişte seminţe… sau îl stropesc cu apă pentru că ,părinţii îl  cam uită. (Încă nu a zburat!) La fel cum unii israelieni îşi uită copiii adormiţi în maşină. N-aş vrea să cadă din cuib… Deja se plimbă pe marginea geamului meu ca pe o sârmă. La fel şi Pacea noastră se află în cumpănă pentru că nu e învăţată cu libertatea sau, să creadă în ea!

Bianca Marcovici

gazeta romaneasca, rubrica paralele, joi 18 august

drumuri

Am început să mă împrăştii

Pe toate continentele

Nicăieri nu-mi găsesc locul definitiv

Precum acel ceva pe care vrei să-l schimbi

În tine sau alţii

Să ai unde te cuibării…

Fiecare poezie e nesfârşită

Mă abat de pe o alee pe alta

Doar doar voi găsi un luminiş

ascuns

În care să mă odihnesc

Fără să ţin seama de lucrurile

Interzise

sau de cheful de viaţă

de ieri sau alaltăieri…

Paşi mărunţi

Bianca Marcovici

18-08-16

 

(C)

invitat Mihai Batog-Bujeniţă

SONETUL SUPUNERII PIERDUTE

În Biblii ni se spune că femeia

Mereu supusă trebuia să fie

Și nu era doar vorbă pe hârtie;

Făcea copii, mâncare, vorba ceia…

Îți suporta și câte o beție

În pat, subtil, îți aprindea scânteia

Iară la mă-sa nu fugea cu cheia

Când pumni îi mai cărai… așa, să ştie…

Trecut-au vremuri însă cu toptanul

Și-acum femeia-i stirpe îngerească

Noi? Niște sclavi, trufași precum curcanul…

Scăpare-ar fi, prin pronia cerească,

Și am putea chiar să refacem planul

Dar cin` mai știe-n Biblii să citească!?

SONETUL AVENTURII

(necanonic)

Era nevastă-mea plecată,

La un congres, pe undeva…

Şi-un fin miros ca de halva

Dădea sămânţa sfărâmată.

Un gând mă sâcâia cumva

Din tinereţea-mi depărtată

Legat desigur de o fată

Cu care-aş tăinui ceva…

Ieşind eu, bine îmbrăcat

Ne-am întâlnit, aşa, din mers

Şi, jur, nimic nu inventez,

De braţ ea ferm m-a apucat

Apoi zâmbind parcă pervers

M-a ajutat să traversez!

SONETUL LEULUI LA PÂNDĂ

Perfid ca leul stând sub sicomor

Pândesc atent la dulcea-mi căprioară

Şi simţurile mi-s întinse, sfoară,

De trupul tânăr, frumos aromitor…

Zglobie-i, cu ochi blânzi ca de mioară,

Iară eu ce-n Kama-Sutra-s profesor,

Fierbinte sunt acum şi totu-i fior

Iar gândurile parcă-n ceruri zboară.

Mental transmit idei de acţiune

Filtrez priviri adânci şi reci, d-agată

Ea vine-ncet şi toată-i pasiune…

Surâsu-i este o promisiune,

Iar vorba-i caldă inima-mi desfată…

– Bunelu’, astăzi iar ai tensiune!

SONETUL VÂNTULUI

Speranţe-adie-n vânt de primăvară

Că s-or ivi, timid, iar ghioceii,

Că-n piaţă se vor ieftini şi mieii,

Iar ciorile-au plecat în altă ţară.

Vedea-vom vaci bălţate cu viţeii

Ieşiţi din grajduri pe tăpşan, afară,

Să pască iarbă crudă, vag amară,

Şi veseli să îşi sune clopoţeii…

Femei visând o dulce-abandonare,

Ce numai din priviri pot să te tune

Şi de infarct rapid provocatoare…

Dar cred că voi vedea şi lăcrămioare

Diseară când iubitei îi voi spune

Ce tare-mi bate vântu-n buzunare!

SONETUL ANOTIMPURILOR

La timpul dintâi când ades te priveam…

Erai ca o bază, iar eu un acid,

Alchimic sortiţi pentru noul hibrid;

Ca muguri de floare pe ramuri eram.

Cu trupuri de zei sub un soare torid,

Spre mări smaraldine pe plaje-alergam

Şi-n apa iubirii mereu ne scăldam,

Eu flăcări scoţând ca un boţ de carbid.

Acum amintiri ne mai ţin ca legaţi,

Alene şi cald în blând aur scăldaţi

De-un soare ce merge, sperăm noi, în rai.

Afară e viscol şi am guturai,

Femeie! fă-mi ceai cu felii de gutui

Şi vino, mai iute, ventuze să-mi pui!

RONDELUL CĂUTĂRILOR ZADARNICE

Nu căuta că-i în zadar

Acolo nu mai e nimic.

Căci am luat din buzunar

Şi cel din urmă firfiric.

Mi-e dor de-o cupă de vin rar,

De o friptură, de un mic

Dar nu mai caut, e-n zadar,

Acolo nu mai e nimic.

Amor zici tu că-mi dai în dar

Şi-un sân ai scos de sub ilic,

Mă răscoleşti ca pe-un sertar

Dar nici acolo nu-i nimic…

Iubito, cauţi în zadar…

RONDELUL FILOZOFILOR

Gândea Socrate abătut

Privindu-l crunt pe Diogene

Ce în butoiul prea ştiut

Dormea visând la Melpomene

Să vezi, că vinul l-a băut!

Sau l-o fi tras în damigene?!

Gândea Socrate abătut

Privindu-l crunt pe Diogene.

Cum ca un peşte este mut

Şi e-n poziţii cam obscene,

Cred nesimţitul c-a băut

Nutrind speranţe ambigene!

Gândea Socrate abătut…

RONDELUL ŞTIUCII

Un zâmbet larg, cuceritor

De la ureche la ureche

Şi argintiu, unduitor,

Un trup mlădiu, făr’ de pereche

Văzu guvidul poftitor

De-ai săi hormoni împins în streche,

Un zâmbet larg, cuceritor

De la ureche la ureche.

Viteaz ca un conchistator

Se aruncă bietul ţâţeche…

Şi-a fost tocat încetişor

De colţi ascunşi, o glumă veche,

De-un zâmbet larg, cuceritor….

RONDELUL CASTELULUI RUINAT

Castelul ce-i acum ruine

Domniţele l-au admirat

Când în a faclelor lumine

Părea-n rubine îmbrăcat.

Poveşti cu regi şi cu regine,

Se spune chiar de-un împărat…

Castelul ce-i acum ruine,

Domniţele l-au admirat.

Dar colţii vremilor haine

Încet-încet, l-au măcinat

Chiar pietrele i s-au furat

Şi seamănă acum cu mine

Castelul care-i în ruine…

RONDELUL GRELEI DESPĂRŢIRI

Ne vom vedea, păcat, mai rar

Şi gândul printre pleoape-mi trece

Suspin după un vis hoinar

De ani, în urmă cam vreo zece…

Ne-am întâlnit sub un umbrar.

La început îmi păreai rece;

Dar te-am sorbit, din ochi, ştrengar,

Şi-un zâmbet ai lăsat să-ţi plece…

Deşi-s deşert de foc solar,

Dorind ca apele să sece

Iubită sticlă din Cotnar;

Ficatul meu nu mai petrece,

De-aceea ne-om vedea mai rar…

Mihai Batog-Bujeniţă