Sesto Pals (z”l), Israel. Surrealist

repere

http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=15538&print=true 

http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=8351&print=true

 omul ciudat

“Gardul acela putred care stătea să cadă
în paragina
In curtea unde nu plângea, nu râdea
nimeni
Spre strada
Pe care nu trecea nimeni niciodată.

 Nu auzeam amindoi prin acelaşi vid
La limita nimicului cu nimeni
Asa erau sufletele noastre
Unite prin acelaşi gard…“Ierusalim, 23 aprilie 2003

 

Gând

Mă duc, mă duc şi râd pe rug de vară
Deasupra mea se scarpină un ger
Şi eu mă sui cu cerul pe o scară
Şi parcă plâng pe stâlpul meu de fer
 
Dar când turbarea va răzbate turma
Şi când strigoiul va urla în vânt,
Veţi mai putea să recunoaşteţi urma,
Ce a lăsat-o’n fuga-i un cuvânt?

Mă duc să râd, veţi râde voi cu mine?
Eu care plâng pe rugul unui sfânt!
Aşa, aşa, rastoarnă-mă străine
Şi trage aţe, nevăzute-n vânt.