SPRIJINUL DE PE MUNTELE CARMEL

într-o zi voi ține minte numai lucrurile bune care mi s-au întâmplat
visele se vor estompa ca și cum planeta va pleca din sine
echilibrul meu la orizontală va fi stabil ca o nucă fără miez
lăsată să se usuce printre frunzele de toamnă
într-o zi poezia va ocupa primul loc la știri ei poeții au previziunea frumosului
gazetarii vor traduce numai despre ce gătim la prânz
și unde ni se duc banii de pensie
parcă ieri îmi făceam cuib lângă un om iubit precum porumbeii
dar pot să șterg cuvintele care mă dor și culorile,
caut sprijinul muzical să-mi înalț sunetul spre energia care
nu te supune nu te aruncă în hăul minciunii

BIANCA MARCOVICI

(c)

chef!

  O NUNTĂ DE MILIONARI

    – Domnule, aş avea o rugăminte… Tot scrii matale la ziar, te-aş ruga să scrii şi despre o nuntă, ar fi foarte interesant. Aşa o nuntă la care am fost eu alaltăieri încă nu am văzut, cu toate că am mai fost în viaţa mea la câteva nunţi…

    – Să vă fie de bine. Şi ce v-a impresionat?

    – Vezi? Asta-i întrebarea! Poţi să scrii că m-a impresionat şi meniul, şi câţi invitaţi au fost, şi orchestrele, că erau două, şi florile care atârnau din tavan, şi ce toalete aveau doamnele, şi ce frumoasă era mireasa, şi ce înalt şi zâmbăreţ era mirele, şi cum s-au dat cadouri sub formă de cecuri cu multe zerouri, şi cum s-a servit întâi un fel de compot şi mai la urmă friptura, şi câte altele. Era o nuntă de milionari!

    – Aha, părinţii mirilor sunt milionari?

    – Numai ai ei. El e un băiat bun, cu armata făcută, e numai salariat. Dar ce contează e faptul că mai există romantism şi patriotism. Îţi spun asta aşa, în particular, pentru că probabil nu înţelegi ce cred eu prin asta.

    – Chiar aşa, ce crezi dumneata prin asta?

    – Ei, veti că am dreptate. Dacă matale crezi că părinţii fetei sunt milionari în astea ale noastre, te înşeli. Sunt milionari în dolari. Au vreo două blocuri în America de sud şi o vilă în Elveţia şi mai au birouri în turnurile  de la noi. Iar în Canada, am uitat să-ţi spun, acolo au un imperiu.

    – Ce vorbeşti, domnule? Cum adică au un imperiu?

    – Au un imperiu financiar. Acolo e baza lor…

    – Şi de ce spui dumneata că mai există romantism şi patriotism?

    – Mă mir de matale că n-ai înţeles, că te văd cu ochelari şi am crezut că citeşti mult. Păi, ce-ţi închipui? Că dacă vroiau ei să găsească un mire la fel de bogat, nu găseau în toată lumea? Crezi că trebuiau să-l caute tocmai la noi? Dar uite că nu s-au uitat la bani, că au ei destui, şi au venit să cheltuiască dolarii aici şi nu aiurea. Asta nu e patriotism?

     – Şi pe dumneata cine te-a invitat, milionarii sau din partea mirelui?

     – Nu m-a invitat nimeni… Cine să mă invite? Eu sunt şef de sală la restaurant! Fără mine nu se face nici o nuntă…

Poate să fie ei şi miliardari!

                                              DOREL SCHOR

Unele lucruri vin prea târziu

altele prea devreme

important e trandafirul boboc

după ce ai desprins fiecare spin care

ți-a intrat în inimă încet încet

și foarte pitoresc-

acum fiecare moment e împărțit în clipe

mobilul mă anunță când un nepot e

în ghips

când iese un dinte

sau și mai rău că altul are 39 de grade

zâmbind- îmi zic -să am răbdare,

mâine va trece

dar cele întâmplate cu asociația

sau cu scriitorii e ireversibil

pentru că

niciodată nu a fost pace

nu e întâmplător ce s-a întâmplat la Neptun

când ne-am făcut de râs…

certându-ne public.

nu e întâmplător ce se întâmplă acum

repetând greșeala

tot public…

între noi e o falie de netrecut în viața

noastră,

ochiul cuvântului

a orbit.

bianca marcovici

(C)

privirea ultimă,2017

Ar trebui să nu mă uit în urmă

Știu, dragostea a trecut, totul e chimie

E vis  e absurd e scleroză e o vorbă gândită dar nespusă

E somnul prelung.

E poate remușcarea, corul de voci ce te inundă sistematic noapte

Te desfac în fibre de sticlă te scufund în zâmbetul ei malefic

Care te-a cucerit virtual, compui diplome îi  tai unghiile ei crescute

Și nici  nu asculți Rapsody  de Rachmaninov

Undeva Cândva  existam.

*

Privind filmele americane unde există editori, compromisuri

Bastarzi și exprimări pestrițe

Nu-mi mai plac decât filmele muzicale, spectacole cu binoclu

Costumele bastoanele papioane și rochiile pe talie tafta, părul cârlionțat și buclele africane, Sânii sulițe și decolteu ladâncit ca un arc

E simplu să vrei să semeni cu cineva  altcineva

Bate la ușă o persoană oarecare

Cineva mă caută sau  poate mi s-a părut!

Ieri am greșit blocul ( la fel ca-ntr-un film rusesc)

Totul semănă ca două picături de apă,  la fel și oglinda din lift…

Doar butoanele erau invers!

Eu stau la 63 iar blocul geamăn e la 65.

N-am bătut la ușă. Mâna mi-a rămas în aer…

bianca marcovici

(C)

 

 

Invitat Nicolash Lungu, Israel

În lumea de carton, semnal de carte

Pe vremuri așteptam cu ardoare revistele literare să primesc un semn de citire a versurilor mele.Poșta redacției, diligența poetului Emil Brumaru m-a debutat după o lungă corespondență în rubrica sa, în revista Cronica din Iași foarte târziu, la 30 de ani! La fel am simțit nevoia să fiu recunoscută în Israel debutând în revistele existente începând cu anul 1991.Mi-l amintesc cu plăcere pe criticul Carol Isac,  Al.Mirodan, Rodica Grindea… Niciodată nu am semnalizat o carte dându-mă  critic literar sau, din obligație ca fostă vicepreședinte A.S.I.L.R. ci, doar o făceam colegial, și mă bucuram de fiecare apariție dacă găseam acel sâmbure de talent.

 O carte care are un titlu  folosit până la obsesie, aproape în fiecare vers,  ca un mesaj existențial a poetului   Nicholas Lungu, e denumită Căderea:

„Cad dintr-un vis într-altul//cad cu ochii țintă în tavan//()cad din jumăte de vis//”

sau

Cad de sus/și cad de jos/cad urât//

(cădrea 12)

Și o poezie ieșită din tipar:

Cu cât//mă autobiciuiesc// încep să nu mai simt durerea//(Filozofie simplă)

Poetul este foarte activ pe f.b. Are deja o carte tradusă în ivrit. Publică în diverse grupuri  literare direct în limba engleză. Este membru al A.S.I.L.R.

Dar, ca să fiu sinceră am citit poezia sa tăind însă cu ochii minții   cuvântul “căderea”. Pentru că acest cuvânt explică totul. Iar poemul metaforă poate fi   descifrat din start! Poetul promite prin ce scrie să treacă dincolo de mesajul pe care vrea să ni-l transmită prin meditația sa asupra lumii. Cartea e foarte frumos ilustrată potrivită poeziei sale din” lumea de carton”.Cartea   e editată la editura Lulu, Amazon.

BIANCA MARCOVICI