noi miopii

sunt vinovată de ecou, de vânt , de Bianca MARCOVICI

noi miopii putem vedea alte culori
se nasc în noi
infuzii filigranate de imens
purităţi şi impurităţi magice
un alt simţ ne cufundă-n săvârşirea
incestului cuvântului
rostit articulat şi apoi pierdut
febra se urcă iroseşte doar ecoul.

te-am avertizat. verdictele-ţi sunt seci
cuprinsul nu-l sesizezi la timp
te impiedici de semne neelucidate.
profesia te trage înapoi spre fixe regizări
neatingând frunza de sub microscop. nemirosind-o.
sunt vinovată de ecou, de vânt de uragane.

cuvântă cuvântă ce-ţi imaginezi
când seva te cuprinde şi pe tine
ca o radacină adânc înfiptă în pământ…

iar pata de culoare ce-o vezi, paletă
în unghiul ascuţit al minţii-cer,
e doar o amintire a subconstientului amprentă
din pata de cerneală. doar visezi nisipul din clepsidră, tot fredonând.
„tu mie reda-mă”
nud. încă ţi-o cer.

bianca marcovici
Tel Aviv
28.10.2005