Evantai cu femei slute

Evantai cu femei slute

încerc să prind firul evidenţei
te plimbi pe coclaurile picturii
fără să vrei haladuieşti singur
Dona Alba îşi pune cercelul de perlă
şi remarcă
inspiraţia poemului arab scenariul
mereu cu ochii pe tine
în tunelul timpului
prin muzee
m-ai uitat pe scări.

m-am împăcat cu toată lumea
la care tu n-ai acces.
distribui urări de bine fără limită.
rachete cad mereu în Şderot
iar tu nu faci nimic. absolut nimic!
cum nici de promisiuni nu te ţii să închei pace
pentru mine
nici nu ştii să negociezi, în fapt.
doar să pictezi mumii care nu-ţi răspund
şi să adopţi femei slute cu ovare operate
nici măcar nu pot naşte cuvinte ca lumea!
nici măcar nu m-ar impresiona vreodată
să le cos amintirile în poeme nemuzicale. palete de culori
în verde –mov .
iarba cruda e pură, întelegi?
afisând nume de femei slute
te auto-impresionezi, poate.
şi eu afişez nume de bărbaţi
la interiorul bluzei pe eticheta cusută prost!

tu eşti eroul fără nume… uneori. nici o aschimodie.
rişti să te sustragi evenimentelor multiple
pun gaz peste foc pentru că
îmi place scrumul.
să scormonesc în armonia afişată
ghimpi de brad
capete de chibrituri

con desfoiat

mă inhibă infidelitatea poetică
superficialialitatea haremului tău
destăinuindu-se sultanului
ca soţii maltratate
clapele albe mângâie sufletul când e singur
pătrăţele alb-negru pe tavanul nopţii
clepsidre expulzează nisipul

să-mi fac harachiri

Bianca Marcovici

(c)