pomul de iarnă

69.jpg 


 GARA VICTORIEI DIN LONDRA


Mănuşi potrivite

Cum trăiesc într-o ţară caldă e tare ciudat să porţi mănuşi. Uneori sunt necesare, poţi să foloseşti cel puţin una din ele…
Să provoci la un duel imaginar o persoană care se ascunde în mănuşa călduroasă a minciunii, crezându-se, cel puţin, purtătorul de cuvânt al asociaţiei semisecrete al potrivirii cuvintelor,  chiar şi când e posibil să fie 35 de grade afară! Poţi să ceri mănuşi de vară sau de iarnă, chiar dacă niciodată nu-i iarnă, aici în ţara pământului roşcat. Sunt unele persoane sincere care, au preferat frigul şi dezrădăcinarea, şi-au luat tălpăşiţa, neaceptând urcuşul prin purtarea echipamentului de armată, neacceptând sacrificiul pentru poporul care l-a zămislit. A apărut frica…ca formă de echilibru! Şi la toaletă nu poate face… cînd e întuneric sau, dacă e ceva suspect în separeul de alături!
Mănuşile sunt semnul confortului, dacă se potrivesc şi la îmbrăcăminte. Uneori zăresc mănuşi nepotrivite, precum a unui clown sau a unui poliţist, pe post de dirijare a circulaţiei cuvântului, când el, cuvântul vine de la sine, din inspiraţie, iubire, cicatrici şi … nu trebuie dirijat, doar corectat, să fie sunetul flautului, să ajungă direct la inima Anonimului, care să se recunoască!

De unde vine puterea de a termina o cursă, probabil de la interior, alergând spre interior.

Bianca Marcovici  (c)

4 gânduri despre &8222;pomul de iarnă&8221;

  1. ZIUA ROMÂNIEI LA HAIFA!
    Tocmai m-am intors de la concertul dat de orchestra Academiei din România! Concert pe care l-am ascultat la Auditorium din Haifa! Bineînteles că s-au ţinut discursuri emancipate în ebraică de ambele părti, primarul, I.C. Roman, H.o.r. Haifa, etc .etc dar concertul a fost fildeş de elefant. Orchestra tânără, fete frumoase la fel si baieţii, sunet perfect studiat, şi la suflători şi la contrabaşi, nu mai zic de solourile viorii întâi si celo, sala plină, dirijor tânăr, simpatic şi perfect sincronizat, ce mai , chef de viaţă, nu adormind pe scaun ca la alte concerte…unde poti privi bătrinii sforâind! Ce m-a frapat e tinereţea orchestrei şi exceptionla v lor interpretare -împreună , nimeni nu-i solist doar orchestra e solistă!
    De ziua Ramâniei am intonat Imnul Romaniei si Hatikva dublaţi de o trompetă din orchestră! Organizare neimaginabilă, daca aş putea spune, nici un loc liber, plin cu români vorbitori şi de ebraică, lume pestriţă , tâără, batrână , dar toţi au onorat această seară , felicitări organizatorilor!
    bianca marcovici

Lasă un comentariu