Espresso dublu la Ierusalim, Haifa, 2008, semnale de carte în lume!

http://reteaualiterara.ning.com/profile/levana
http://poezie.ro/index.php/author/8623/bianca_marcovici

Biblioteca Centrala Universitară Bucureşti este în posesia cărţii:

Titlu: Espresso dublu la Ierusalim
Autor: Marcovici, Bianca
Localitate: Haifa
Editura: Editura “Haifa”
An de aparitie: [S.a.]
Cota: II320900

Expresso al a Marcovici
Bianca Marcovici, inginer-constructor in Israel, nu a uitat locurile natale si nici pe Eminescu. Si-a cladit casa acolo, a facut copii si a scris carti de poezie. In limba romana! 27 de volume in cei 21 de ani de viata israeliana; unele premiate in România si in Israel. Acum a tiparit la Haifa volumul “Expresso-dublu la Ierusalim”, editie bilingva, in romaneste si ebraica (traducerea fiind semnata tot de un inginer originar din Romania, Tommy Sigler, care a realizat mai demult o excelenta versiune ebraica a poemului “Luceafarul” de Mihai Eminescu). Nostalgia dupa locurile natale, dupa iubirea pierduta, dupa vremea care ii consuma anii, pe fundalul clocotului existentei israeliene – naste versuri memorabile. “M-am nascut aproape/ de teiul lui Eminescu…” suspina poeta de pe malul Marii Mediterane. Un discurs poetic in care nu uita sa enunte ca
“Patria e limba in care/ visezi si scrii…E orizontul/ pe care l-ai lasat in urma, mai ieri,/ iar acum e casa/ in care traiesti imprevizibilul, iubesti!”
(Tesu SOLOMOVICI)

http://www.ziua.ro/display.php?id=255315&data=2009-07-04
4 iulie 2009
Am văzut odată un film când “un om ocupat” şi-a dorit o clonă…I s-a îndeplinit visul! S-a trezit în mână cu o telecomandă şi şi-a făcut 4 clone. Şi eu am una…
Cea tânără sălăşluieşte în mine. E mai simplu. Nu e nevoie să o localizez în spaţiu. Vorbesc cu ea pe net, uneori scriu colaje! Azi 22 iunie, 2009 a împlinit 25 de ani! Trebuie să-i fac o zi neocupată!
O cheamă Levana!
p.s.
Are şi altă adresă de e-mail!
http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/evenimente-espresso-dublu-la

http://www.youtube.com/watch?v=05ZQYajrt_k
Ierusalim
În limba asta ne scriem amintirile, victoriile, e nevoie:

M-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:

sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
Toţi trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
de bestii!

există o durere a foamei
a foamei… a foamei…
unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz

m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.

ce nume să dăm copilului Nostru?

bianca marcovici

din placheta “Espresso dublu la Ierusalim”

DUBLU LA IERUSALIM, RECENZIE APĂRUTĂ ÎN ROMÂNIA LITERARĂ NR.5
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/category.php?categoryid=10
2009 > Numarul 5 > ROMÂNIA LITERARĂ
Cele opt note ale gamei
Lecturi:
Cele opt note ale gamei de Grete Tartler

Poezia Biancăi Marcovici e numai în aparenţă paharul cu emoţii, paharul pe jumătate gol pe care au rămas amprentele sincerităţii: de fapt e vorba de o construcţie care îndeamnă cititorul la o lectură ciclică, din ce în ce mai profundă. Unităţile poetice se leagă între ele ca notele unei game, dar revenind mereu în altă structură; aparent, un joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: “Dacă nu mi-aş uita versurile/ nu aş mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinaţii/ dai naştere la un fel de loterie/ a simţurilor/ excitate de neputinţa primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu).

Cele opt note sunt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, aşa cum tonica nu lipseşte dintr-un acord. Dar revenirea nu e totdeauna uşoară şi maestrul care ţine sunetele în cristal e conştient de dificultăţi. “Uneori scriu direct/ e-mailul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut/ impresia fulgerului căzut brusc pe buze/ îl guşti îl speri/ zici că e un miracol./ treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul/ întorcând troiene peste el/ cu şenilele inimii. e şi ăsta un experiment/ să-i spui cuiva adevărul în faţă, / chiar de El scrie sub o pătură celebră/ conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii (…) partitura e în cheia sol. cheia victoriei/ ai pierdut majorul/ chiar şi gongul final/ o ghioagă în gong/ nu ştii să scoţi din sunet poemul.” (Experiment cu marionetă).

Printr-un glissando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta îşi transferă, în bună tradiţie metafizică, sentimentele într-un plan mai înalt. “M-am obişnuit să-mi torni poemele/ la cafeaua de dimineaţă/ sunt ca aburul bărbatului din mine/ căruia niciodată nu am să-i recunosc faţa./ chiar dacă l-aş întâlni pe stradă/ aş trece pe lângă el, bărbatul închipuit…/ fără să-l ştiu/ doar o tresărire aş avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ … piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademeneşti/ mâinile tale sunt ca de gheaţă/ prinse în şuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămaşa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din depărtări).

Acest poem, ca şi multe altele pe aceeaşi temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc şi titlul cărţii, Espresso dublu la Ierusalim. Conversaţie într-o clipă de răgaz – de realitate a vieţii – cu sinele, după principiul rostit de Rimbaud, je est un autre, sau cu o fiinţă dragă dispărută; sau dialogul cu Dumnezeu. Hölderlin are o poezie în care spune că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, aşezat lângă dublul espresso, e pus în lumina bună: “Se poate întâmpla să reflecte curcubeul/ precum un acvariu”(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează şi esenţa (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenţei. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: “Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan îţi redau cum sunt cum/ uneori nu vreau să fiu,/ capăt forma ta nemăsurată/ închid ochii şi-ţi scriu – / pianul meu sună la unison, clapele/ urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,/ capăt forma ta când mă cuprinzi” (Inspiraţia).

Amintirile nu lasă însă un gust amar; citim cugetările unei optimiste, acest lucru se vede clar din arta de a se bucura de clipă: “Sunt din nou îndrăgostită/ de ceva nedefinit…/ între mărar şi pătrunjel/ gogoşari copţi şi vinete marinate, /ceva între vişine şi cireşe negre, fără sâmburi…/ ceva între nuci noi/ de curăţat/ din copacul copilăriei/ şi zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaştere)

Curajul de a merge mai departe înseamnă însă şi curajul de a aborda teme grave. “Fug în reveria viorii poemului/ ştiu că-mi aparţin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanţilor/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului).

Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: “Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare sărbătoare/ ne aduce aminte de cei ucişi…” (Auschwitz) Contextul istoric nu poate fi eludat. Războiul, ameninţarea morţii sunt note centrale în gama Biancăi Marcovici: “Calculatorul împrumutat nu ştie româneşte şi Nu va şti/ Haifa, Nordul Israelului sub tirul katiuşelor/ inima îţi iese din piept la fiecare alarmă/ soarele apune de fiecare dată/ în acel moment. Stare de beatitudine/ frustrantă, aberantă./ Suni la copii sau copiii mai sună/ legături telefonice isterizante, necesare. / Ce repune inima în piept cu migală chirurgicală/ te informezi ieşind din adăpostul ventuză…” (Transmisie directă) Situaţia fiind în sine cutremurătoare, nu mai are nevoie de retuş, încât poemele de acest tip sunt mai degrabă izbucniri în proză, mizând pe emoţiile provocate de moment. Suita de ameninţări şi catastrofe cere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e aşezarea în formă dialogală.

După ce am ajuns şi eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenuşa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reuşeşte să transmită acest sentiment: “Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganţa spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelaţia/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din viaţă/ în care te simţi tu însuţi/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ţi pare surdă…./ şi zidul împietrit îţi dă/ speranţă/ îl părăseşti, încet, cu faţa spre el/ simţindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ şi încerci din nou să-nfrunţi/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă…” (Noaptea la Ierusalim)

De undeva ni se pare că auzim ecoul: “pe mine, mie redă-mă”. Bianca Marcovici a plecat din Iaşi: “M-am născut aproape/ de teiul lui Eminescu./ Ani de-a rândul l-am urmărit / în încărunţire – era sprijinit de o cârjă metalică betonată – / părea un om invalid / cu părul de culoarea toamnei” (Teiul lui Eminescu). Limba română în care scrie “e cernoziomul adăugat în doze mici, e / compartimentarea inimii/ în care aduci numai lucruri scumpe,/ de reţinut, e trecutul, e prietenia sinceră, netrucată”. Acum, tradusă în ebraică de Tomy Sigler (la rândul său emigrat din Paşcani în 1963, şi el fascinat de limba lui Eminescu, deoarece a publicat o traducere a Luceafărului), poeta reuşeşte dubla performanţă de a-i emoţiona pe cei de dincoace şi dincolo de pragul ei existenţial.

Colţul poetului

de Bianca Marcovici

Puterea cuvintelor mele

Doar pe o copertă

Doar în suflet.

Întoarcerea cuvintelor mele

Nostalgic acasă

Doar pe o copertă

Doar în colţul poetului

Din dulapul arhiplin!

Puterea dragostei mele
Nu stinghereşte pe nimeni

E doar o corecţie la traiectoria

Ce trebuie s-o presupun-

Curbura spaţiului e semnificativă

Nici un consum de energie-

Şhema Israel , Zidul Plângerii

mă ademeneşte,

mă linisteşte,

mă susţine!

Pacea noastră se apropie

O simt în aer…ca o pasăre în zbor,

O văd în ochii nepoţilor!

*

http://www.fcer.jewish.ro/public_html/downloads/realitatea/RE312-313.pdf

Mai sus semnal de carte în “Realitatea Evreiasca” nr. 312-313 pag.14 numarul din 29 februarie, 2009 semnat de BORIS MARIAN MEHR

Poeta şi criticul literar Grete Tartler

despre cartea mea în România Literară nr. 5, Bucureşti, 2.02.2009 :

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=514

“

From: Ana Blandiana [mailto:anaromi @ ]
Sent: Saturday, December 20, 2008 11:13 PM
To: מרקוביץ ביאנקה
Subject: cartea ta

Cartea ta sta langa patul meu si citesc in fiecare seara din ea. Te felicit si iti doresc un an nou bun,plin de sanatate,bucurii,succese si pagini scrise. Cu drag, Ana

SEMNAL DE CARTE LA MADRID, REVISTA:

http://www.niramart.mosaicglobe.com/

Placheta de versuri bilingvă, “Espresso dublu la Ierusalim” a poetei Bianca Marcovici, traducerea în ebraică a lui Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului), poate fi procurată de la autoare!
adresa:
p.o.b. 3144 , Haifa, 31032
sau comandată direct în blog-ul personal:
http://wxwx.wordpress.com
(tiraj limitat)

ספר שירים במתכונת דו-לשונית, רומני – עברי, “אספרסו כפול בירושלים” מאת המשוררת

ביאנקה מרקוביץ, בתרגום לעברית ע”י ט. סיגלר ( מתרגם הפואמה “כוכב הערב” של מיחי אמינסקו).

ניתן להשיג בפניה לכתובת המחברת:

ת”ד 3144

חיפה 31032

או בפניה לבלוג הפרטי: http://wxwx.wordpress.com

(מספר הספרים מוגבל)

http://romanialibera.com/articole/articol.php?poet=211&step=articol&id=8547

Apariţie editorială în Israel, cartea de poeme a poetei Bianca Marcovici

Ediţie bilingvă, traducere în ebraică, Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului)

p.o.box. 3144

Haifa, 31032

(tiraj limitat)

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=358

Semnal în Australia:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/volumul-de-poezii-al-biancai

*

Dreptul la replica, legat de nr. 272 din “Minimum” semnat de Conducerea A.S.I.L.R.

Re-drept la replica!

Din moment ce sunt o poeta “naiva” si “cetatean turmentat” pe deasupra, pentru ca am intrebat in scris :cui platesc cotizatia pe anul 2009?, o sa sa raspund “contabilului- poet”, Shaul Carmel cu acelasi ton pe care l-a abordat in replica sa dictatoriala, ca presedinte. Dupa cum s-a citit pe virtual in “Buletinul , Buna Dimineatza, Israel” , “animanews” celialti membri a conducerii s-au dezis de replica sa dura, sau si-au dat demisia de grupul celor 5, fiecare pentru motivele lor! Ca inginera care se ocupa si de finante de 17 ani de cind lucrez la “Socetatea de Electricitate”, nu mi-a fost dat sa vad un asemenea raspuns evaziv, fara continut si lipsit de bun simt! Coleg sau nu de scris, nu a inteles un amanunt esential! La fel ca in U.S. din Romania, trebuie facuta public ” listele scriitorilor”, “lista noilor candidati”, din timp, nu dupa 11 LUNI de la expirararea mandatului vechii conduceri, chiar f. vechi…care si-a prelungit, cu de la sine mandatul, fara acoperire, mai mult, contrasemnarea cheltuielilor de cei din conducere, cheltuiei de deplasare, benzina, telefon, din fondurile asociatiei, pe aceasta perioada, cel putin, sunt ilegale pe anul 2009!

Domnul poet mi-a cerut nici mai mult nici mai putin sa-mi autofinantez seara literara, platind sala, invitatiile si sa-i trimit si cotizatia de 200 de sekeli! E adevarat, “cadrul literar” trebuie pastrat, dar n u in felul asta. Sa se ia exemplu de la “Cercul Haifa”, cel putin, sa n u umileasca scriitorul ! Am primit de la U.S.-Filiala Iasi, o scrisoare, ca am dreptul ca membra a U.S.DIN ROMANIA sa-mi fac lansare de carte-odata pe an-, sa ma duc la Barnova la o statiune balneara, sa particip in antologii, sa trimit materiale pentru publicare in presa literara, scrisoare semnata de Presedintele inginer si poet, Cassian Maria Spiridon! Un exemplu demn de urmat, reusind sa incropeasca dupa 1989, Revistele “Convorbiri Literarare’, ‘Poezia’, lansari de carte premieri cu simple diplome, nu bani! Etc,”cafenele literare”!Stiu au fonduri, dar si asociatia noastra a primit destule donatii! Ce a facut poetul Shaul Carmel in vremea asta? Si-a lansat propriile carti si cele autorilor sponsorizati sau nu, care si-au platit singuri cheltuielile. Pentru asta e nevoie neaparat de un intermediar? Un mic exemplu personal: am avut noroc ca I.C.R –TEL AVIV si “Cercul Haifa’ m-au invitat, fara sa platesc invitatiile si salile inchiriate si mi-au facut lansari de carte la” Impactul virtual” si “Espresso dublu la Ierusalim”, carti editate de mine si platite de mine, doar eu sunt “Editura Haifa”, carti care au avut referiri critice favorabile, cel putin pina in prezent! Dupa premierea mea pentru intreaga activitate cu premiul “Benjamen Fondane”, 2006, premiul A.S.I.L.R. n-a mai urmat nimic! Nici atunci nu mi s-a dat cuvintul. Seara a fost a sponsorului, precum se face mereu, chiar si pentru revista ‘Izvoare”, noi suntem “trena”… Sponsorului sau a ‘Faraonului”-Shaul, cum am citit la ecouri pe net, ecou semnat de Boris Marian Mehr de la “Realitatea evreiasca”! Sa dezvalui ca poetul mizeaza-din nou- pe voturile celor care nu se deplaseaza la urne, bolnavi sau batrini? Ca va cere, din timp scrisorile de acreditare in campania de alegeri , toate pe numele lui, cel putin sa fie al 4 -lea in Conducere, sa dezvalui ca cei care sunt in sala degeaba mai voteaza? O sa zica –e dreptul sau! Dar, de ce nu apare –din timp-Candidatura altui scriitor la presedentie, public, asa cum face si U.S.din Romania, Vezi “Luceafarul de dimineatza”.

Dragii mei, colegi! Va doresc un Presedinte si o conducere pe care-l meritati! Eu ma abtin sa votez! Ce veti face voi pe 22 decembrie, cind veti participa la “sceneta inscaunarii” unui poet, secretar sau nu, care a fost, de nu stiu cite decade, ba secretar, ba presedinte, pe motivul ca nu este altul care sa poata prelua cirma asociatiei, din comoditate sau pur si simplu din indolentza, “nu ma priveste”, vorba lui Shaul Carmel!

ps. La ora asta Poetul se considera discriminat si anunta pe http://animanews.com, ca nu va participa la alegeri pentru presedintie, cica e “lovitua de teatru” nedepunindu-si candidatura! Sa speram ca nu va juca-din nou- o scena patriotica, asa cum a scris in penultimul numar al V.N. ca va fi ales “din mila”, ca scriitorii ii cer sa candideze, sau mai mult, sa propulseze o marioneta asa, iar el sa fie secretarul, cum s-a mai intimplat in alte alegeri!
Oricum e foarte trist ca ne dam in spectacol, “sa ne spalam rufele ” in public! Cert e ca trebuie sa aducem pe linia de plutire asociatia; dupa alegeri imi voi da tot concursul, cel putin virtual, asa cum o fac si acum, fiind una din cei care prin voluntariat a construit acest blog, unicul in felul sau, chiar daca din lipsa de timp, 4 nepoti …si serviciu permanent, nu-mi permit sa prelungesc, la nesfirsit ce mi-am propus, punind in evidenta “mostenirea lirica” a scriitorilor israelieni de limba romana!
Cu cele mai bune ganduri,
Poeta Bianca Marcovici din Haifa!

Nu e nicio lovitura de teatru!

preluare de pe ANIMANEWS

Dupa demisia din conducerea A.S.I.L.R. a scriitorului Baruch Tercantin (vedeti despre ce e vorba in blog ) urmeaza spectacolul de mai jos

Lovitră de teatru la Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limba Română

Shaul Carmel nu mai candidează la preşedenţia asociaţiei

Printr-un apel telefonic la redacţie, poetul Shaul Carmel, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limba Română, ne-a anunţat că a luat decizia de a nu mai candida la alegerile pentru funcţia de preşedinte al Asociaţiei, alegeri ce urmează a avea loc în curând.
Cu toate insistenţele noastre, Shaul Carmel nu şi-a explicat decizia, acceptând însă să ne acorde un interviu în care va expune toate motivele care l-au condus la această, trebuie să recunoaştem, dramatică şi surprinzătoare decizie.
Interviul, care va fi realizat, în funcţie de programul poetului Shaul Carmel, în zilele următoare, de directorul general al agenţiei Anima News, ziaristul Nando Mario Varga, va fi prezentat integral şi în ediţia de sfârşit de săptămână (12-13.11.2009) a cotidianului israelian în limba română “Viaţa Noastră”. (Anima News)

comunicat de presă

COMUNICAT DE PRESĂ

Subsemnatul, Lucian VASILIU, membru în CONSILIUL UNIUNII SCRIITORILOR din România, aflu din presă („Evenimentul Zilei“ de vineri, 23 oct. a.c. şi „Ziarul de Iaşi“ de miercuri, 30 oct.) că am primit ADEVERINŢĂ DE NECOLABORARE („…domnului VASILIU Lucian nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii“).
Situl C.N.S.A.S. conţine şi informaţii derutante, ambigue (pentru mine, cel puţin): „… Domnul VASILIU Lucian este menţionat în dosarul colectiv, fond reţea nr. R 222040 (cotă C.N.S.A.S.) ce conţine un proces-verbal şi rapoarte ale ofiţerilor de la Inspectoratul Judeţean de Securitate Iaşi privind distrugerea unor dosare personale la data de 22.12.1989 (…)“.
Din păcate, formulările confuze din Adeverinţa de necolaborare au dat naştere unor interpretări tendenţioase, chiar calomnioase. Pe acest fond solicit C.N.S.A.S. precizări documentare ferme şi clare.
Rog a mi se transmite aceste informaţii în cel mai scurt timp, pentru a fi în măsură să mă adresez instanţei, pentru a limpezi adevărul în acest caz.

fragmente, Buna dimnineatza , Israel

Buna dimineata, Israel !
Newsletter editat de ISRO-Press,
prima agentie de presa de limba romana din Israel .
Nr. 17, 31 octombrie 2009

————————————————————-

1. Criza in Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba
Romana
2. Scrisoarea de demisie din ASILR a lui
Baruch Tercatin

5. ACMEOR a primit documente inedite referitoare
la Iacob Gropper

8. Revista Minimum pe luna noiembrie 2009
9. Doua carti care te invita la un …espresso dublu
10. Premiera “Concertului” lui Radu Mihaileanu

11. Din ziarele de sfarsit de saptamana

12 AGENDA

==========================================

1. Criza in Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana
———————————————————————–

Criza prin care trece in ultima perioada Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana s-a amplificat vineri 30 octombrie. Dimineata, la prima ora, dl. Baruch Tercatin , membru in comitetul de conducere al Asociatiei, a anuntat ca demisioneaza din a cea sta functie, in semn de protest fata de ceea ce el denumeste expresii „jignitoare şi obraznice” folosite de dl. Shaul Carmel intr-un articol in care critica organizarea in Romania a festivitatii de decrenare a „Premiului Alexandru Safran” si impotriva urmasilor Marelui Rabin fost rabin sef al comunitatilor evreiesti din Romania.
Demisia lui Baruch Tercatin survine dupa polemici acute in cadrul ultimei sedinte a Comitetului de conducere al Asociatiei, inaintea congresului asociatiei programat in decembrie si dupa ce membri ai Comitetului si-au exprimat nemultumirea pentru faptul ca dl. Shaul Carmel a trimis la revista „Minimum” un Drept la replica pe care-l semneaza in numele Comitetului de conducere al ASILR fara sa fi avut in prealabil aprobarea Comitetului
Membri ai Comitetului au declarat ca nu sunt de acord nici cu atacurile din Dreptul la replica lansate de S. C. impotriva poetei Bianca Marcovici , care este membra a ASILR si se considera indreptatita sa-si spuna opiniile, inclusiv cele critice, cu privire la lipsa de transparenta in conducerea asociatiei.

2. Scrisoarea de demisie din ASILR a lui Baruch Tercatin
—————————————————————
Vineri dimineata ne-a sosit un mesaj din partea d-lui Baruch Tercatin continand scrisoarea prin care anunta demisia sa din Comitetul de conducere al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Romana. In scrisoare sunt expuse motivele demisiei. Iata textul scrisorii:

D-lui Shaul Carmel, Preşedintele ASILR

Stimate Domn,

Cu durere şi tristeţe am citit afirmaţiile dv. şi ale vice-preşedintelui Asociaţiei noastre avocat şi scriitor G. Mosari, publicate în revista “Minimum”nr.272.

Este de neconceput ca o asociaţie cu scopuri culturale să pornească un atac neonorabil împotriva familiei Marelui Rabin Doctor Alexandru Şafran (z.ţ.l.), personalitate cu renume mondial, fară ca acest lucru să fie discutat în prealabil în Comitetul de Conducere al Asociaţiei, pentru a-i da posibilitatea să-şi exprime părerea.

Onorata familie a Marelui Rabin îl reprezintă pe însuşi Gaonul Şafran.

Expresia autorului articolului apărut în revistă – “Dr. Şafran , dincolo de mormînt se gîndeşte cu groază pe mîinile cui au încăput banii de sponsorizare” – este jignitoare şi obraznică.

Astfel de fapte nu s-au petrecut încă în Israel.

Articolul reprezintă o rusine şi un vot de blam pentru autorul lui şi pentru celelalte persoane implicate în pregătirea sa .

Nu este de demnitatea mea să continui a fi membru în Comitetul de conducere a Asociaţiei alături de oameni care jignesc familia marelui Rabin, familie demnă de respect.

În consecinţă, vă comunic demisia mea din Comitetul de Conducere a Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română.

Baruch Tercatin

?

5. ACMEOR a primit documente inedite referitoare la Iacob Gropper
—————————————————————————————-

Biblioteca si Centrul de documentare al Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania (ACMEOR) s-a imbogatit saptamana trecuta cu sute de documente inedite referitoare la personalitatea si opera poetului idisist Iacob Gropper. Intre documente se afla si manuscrise ale poetului si alte documente provenite din Romania si alte tari. Informatia ne-a fost furnizata de dr. Shlomo Leibovici Lais – presedintelele ACMEOR.
Materialul a fost gasit in biblioteca profesorului Eliezer Frenkel, specialist reputat in literatura idis, decedat nu de mult.
Dupa clasificarea si cercetarea lor, documentele vor fi puse la dispozitia cercetatorilor.

In ultima perioada, in posesia ACMEOR au intrat cateva sute de carti si documente care au apartinut unor personalitati israeliene originare din Romania care au decedat.

Sediul ACMEOR se afla la Tel Aviv, Intrarea Har Sinai 1, cod 65816, telefon 972-3-566-0165, Fax 972-3-560-3311, e mail: acmeor@bezeqint.net

—

7. Simpozion despre rezistenţa evreilor sub
regimul Antonescu
————————————————————————

Corespondenta din Bucuresti de la Boris Marian :

In ziua de 22 octombrie a.c. a avut loc la Clubul JCC din Bucureşti un Simpozion organizat de Centrul de Studiere a Istoriei Evreilor din România, la care au susţinut comunicări dr. Lya Benjamin, dr. Liviu Beris, dr. Alexandru Florian – director executiv al Institutului de Studiere a Holocaustului din România şi dr. Hary Kuller.

Au avut loc discuţii pe marginea comunicărilor. Ca idei principale am reţinut – răspunderea lui Antonescu pentru Holocaustul din România; intervenţiile, memoriile adresate de dr. W. Filderman – lider al FUCE, organizaţie desfiinţată în decembrie 1941; lipsa unor documente scrise referitoare la intervenţiile fostului Şef Rabin dr. Al. Şafran, deşi declaraţiile Regelui Mihai confirmă participarea liderului religios la acţiunea de salvare a evreilor; falsitatea existenţei unui Testament al lui W. Filderman in care Antonescu ar fi fost absolvit de crime; imprecizia din Raportul Wiesel în privinţa numărului de victime (280-380.000), din lipsa voită a unor evidenţe ale autorităţilor antonesciene; situaţia evreilor din Cernăuţi; minciuna despre aşa numitele crime săvârşite de evrei în Basarabia anului 1940, la care se referă Paul Goma.

S-a insistat asupra necesităţii unui dialog cu istoricii români, cu societatea civilă din România pentru blocarea negaţionismului. A fost amintit un ruşinos material apărut în „Adevarul de seara” din 8 octombrie a.c., în care ceremonialul inaugurării Memorialului dedicat Holocaustului, la care a participat şi Preşedintele Traian Băsescu, a fost prezentat ca un act neecologic, prin tăierea unor copaci, şi neeconomic, prin cheltuirea unei sume de 17 milioane de lei. Din păcate nu s-a adresat un protest, iar redacţia publicaţiei nu a revenit asupra acestui act de vădită rea credinţă.

8. Revista Minimum pe luna noiembrie 2009
————————————————
Din sumar:
— Memorialul Holocaustului de la Bucuresti — Dreptul la replica semnat “Comitetul de Conducere (al ASILR), Shaul Carmel Presedinte, se raspunde unor critici adresate de poeta Bianca Marcovici modului cum e condusa Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana. (detalii in corpul newsletterului) — Bursa personalitatilor din trib – In urcare: Prof. Jean Askenasy , neurolog, specialist in problemele somnului: “Emotii, umor, ras si plans”, noua sa carte, lansata de curand la Bucuresti , se bucura de un deosebit success, de stima atat in randurile breslei medicale cat si printre iubitorii de psihologie”; In scadere. Dr. Michel Drucker, prezentator al postului de televiziune France 2 Paris: Faptul ca solicitat fiind, de un grup din trib traitor in capitala Frantei, sa participle la infiintarea unei asociatii a intelectualilor evreo-romani din Hexagon, a refuzat invitatia – i-a dezamagit pe admiratorii sai — Se zvoneste ca… intre Asociatia scriitorilor israelieni de limba romana ASILR si familia Marelui Rabin dr. Alexandru Safran (z.l.) a trecut o pisica neagra, la fel ca si intre ASILR si dr. Aurel Vainer , presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania… — Etc…Etc… — Cazul Pavel Campeanu — G. Mosari, vicepresedinte al Asociatiei Scriitorilor Israelieleni de Limba romana: S-a furat un premiu — Sport (israelianul Shon Mekyten, presedintele companiei multinationale Steel – Frame-housing, a vizitat Romania, pentru a discuta cu Gigi Becali cumpararea echipei Steaua. Daca ar cumpra-o, ar aduce in echipa pe Yossi Ben Ayun si alti cunoscuti jucatori israelieni care fac parte acum din puternice echipe britanice – reluare dupa ziarul bucurestean “Cancan” — O ziarista din Romania fata-n fata cu controlul de securitate de la Aeroportul Ben Gurion — Radu Hervian (New York): Biroul de la Casa Alba — Ion Mihaileanu: Restaurantul humorului – Evreii si engleza — Dictionarul neconventional al scriitorilor evrei de limba romana (Juster Mariana) — Iosef Eugen Campus: recenzia cartii “Ultimele iubiri” de Virgil Duda – Ioana Parvulescu in apararea lui Mihail Sebastian — Prezentari de carti: M. Rafael despre cartea lui I. Schechter “Schechterezada”; Zoltan Terner despre “Vocatia politica a Israelului” de Alberto Castaldini) — Povestiri: “Un protest barbatesc” de Ion Muresan (Cluj); “Statuile” de Andrei Fischof ; “Porecle din coplarie” de Dorel Schor; “Moghilev” si “Nedumerire” de Ady Covaliu; “O veche poveste de dragoste” de Aharon Govrin — Dr. Iulius Iancu : “Traficul cu ovule” din Bucuresti — Lica Landskron: Un evreu si un tigan (despre Nati Meir si Adi Minune) —

9. Două titluri de cărţi care invită la un … espresso dublu!

—————————————————————————————–

Dim cronica semnata de G. Mosari in „Revista Familiei”:

S-au primit la redacţie zilele trecute două cărţi de poezii semnate de cunoscuta poetă Bianca Marcovici din Haifa. Ambele au un numitor comun: poeziile, scrise în limba română cuprind traduceri: „Espresso dublu la Ierusalim ” are toate versurile traduse în ebraică, iar în „Lumini diafane” toate poeziile din partea întâi (capitolul „Împreună”) au fost tălmăcite în franceză.

Aşadar, nu numai cititorul român are posibilitatea de a se delecta cu scrisul Biancăi Marcovici, ci şi cititorul ebraic, majoritar în Ţara Sfântă, are a cea stă plăcere. Cât priveşte franceza, care nu are teoretic vorbind, mai mulţi lecturanţi decât în româneşte, aici în Israel, rămâne un exerciţiu de frumuseţe, într-o limbă internaţională, traducerile realizate de Nicole Pottier, lipindu-se originalului. Dar, adăugăm câteva cuvinte traducerii ebraice: semnatarul, Tomy Sigler, prea puţin cunoscut pentru înclinaţia lui dedicată acestei activităţi, a tradus în anul 2008 poezia „Lu cea fărul” a lui Mihai Eminescu. Din nefericire, în 2009, Tomy Sigler s-a stins din viaţă.

Între cele două volumaşe de versuri preferinţa noastră se îndreaptă spre „Espresso dublu la Ierusalim ”, care cuprinde nu numai poezii de adânc sentiment patriotic, ci mai ales se impune prin valoarea versurilor. Credem că şi autoarea ne împărtăşeşte părerea, căci exact a cea stă carte este dedicată de poetă „cu dragoste” – după cum scrie, „familiei ei şi prietenilor”. Spune Bianca: „Patria e limba în care visezi să scrii”, tot patria e „poezia, lumina ochilor copiilor noştri, în veci”. În câteva poezii impresionante chiar Bianca ne vorbeşte despre muzeul Yad Vaşem, Auschwitz, războiul al doilea cu Libanul, în care Haifa a avut de suferit, dar le împleteşte cu altele care se referă la gingăşie, feminitate, dragoste.

A doua carte (format de buzunar), „Lumini diafane” în afara poeziilor scrise în varianta română – franceză, cuprinde un grup de versuri publicate sub genericul „Scrisori filigrante”, în care temele sunt foarte variate, însă au pe ele marca … Bianca Marcovici.

Aşadar, două titluri de cărţi care invită la un … espresso dublu!

10. Premiera „Concertului” lui Radu Mihaileanu

——————————————————–

Premiera oficiala a filmului „Concertul” in regia lui Radu Mihaileanu a avut loc duminica, 18 octombrie, in afara concursului, la Festivalul International de Film de la Roma , transmite Radio Romania Actualitati.

Comedia dramatica „Concertul” il are in centru pe Andrei Filipov, dirijorul orchestrei Teatrului Balsoi si cel mai mare dirijor din Uniunea Sovietica, concediat in plina glorie pentru ca a refuzat sa se desparta de muzicienii sai evrei.

Treizeci de ani mai tirziu, Filipov inca mai lucreaza la Teatrul Balsoi , dar ca om de serviciu, cind, intr-o noapte, in timp ce curata biroul directorului in functie, sustrage un fax prin care orchestra rusa era invitata sa cinte la Paris , la faimoasa sala Pleyel. Astfel, el isi cheama fostii colegi pentru ca impreuna sa treaca drept membrii Orchestrei Balsoi.

Acesta este punctul de plecare al unei comedii dulci-amarui, care se inscrie in linia umanista a filmelor „Trahir” sau „Train de vie”, cu un regizor atasat dintotdeauna unui scop nobil, si anume acela de a reda demnitatea unor personaje uitate, brutalizate de Istorie.

Filmul lui Radu Mihaileanu a fost vindut inca din luna mai in toata lumea, retineri existind, insa, in Rusia si Ucraina.

Filmul urmeaza sa fie lansat in 4 noiembrie la Paris , iar in 20 noiembrie la Bucuresti.

Nascut pe 23 aprilie 1958, la Bucuresti , Radu Mihaileanu este fiul unui jurnalist evreu, Mordechaï Buchman, care, dupa ce a evadat din lagarul de concentrare unde fusese deportat de nazisti, si-a schimbat identitatea. Sub noul nume, de Ion Mihaileanu, el va scrie scenariul primului film al lui Lucian Pintilie, „Duminica la ora sase”, din 1965. (DIVERS – www.divers.ro)

11. Din ziarele de sfarsit de saptamana
———————————————

Jurnalul saptamanii (joi 29 octombrie):

— Jean Steiger: Ehud Napoleon Barak — Boris Marian (Bucuresti): Un evreu care nu a adus comunismul (Slomo Sitnovitzer) — Doina Meiseles: Interviu cu Dr . Aurel Vainer : “In curand vom sarbatori 90 de ani de la emanciparea evreilor din Romania” — Eveniment cultural marcant la Bucuresti : Lansarea cartii “Fratii mai mari – Intalniri cu iudaismul” a prof. Andrei Marga — Doina Meiseles: Lya Koenig – “Prima Doamna a scenei ebraice” ne-a reprezentat cu success la Bucuresti — Carol Feldman: Uratenia lumii – monolog trist, super-realist — Liana Saxone Horodi: Cuvinte … dintr-un sertar— Andrei Fischof : Soarele uitat — G. Mosari: Intrebari — Aurel Storin (Bucuresti): Barbatul evreu — Lucian Zeev Herscovici: Rasi – o viata invaluita de legende — Ing. Baruch Tercatin : Pericopa saptamanii — Cuvantarea rostita de Rav. Menahem Hacohen la inaugurarea Monumentului Holocaustului de la Bucuresti — Andrei Strihan: Stadiul actual al teatrului israelian — Versuri de Boris Marian si Martha Izsak — I. Stiru: Dumnezeiescul Rio — Z.B.C.: In autobus (Perle umoristice) — Iulia Deleanu (Bucuresti): Veridicitate versus idilism — Ego Solon: Primul Purim — Frits Martin: Noi scriem, noi citim.

Jurnalul saptamanii (joi 22 octombrie) :

— Doina Meiseles: O manifestare de cultura si prestigiu la Bucuresti : Atribuirea premiului si medaliilor “Dr. Alexandru Safran” si lansarea cartii “Fratii mei mai mari – Intalnire cu Iudaismul” de Andrei Marga — Andrei Fischof : Nume si prenume — Aurel Storin (Bucuresti): Trasul cu prastia la evrei — Doina Meiseles: Dr. Aurel Storin si Revista “Realitatea Evreieasca” — Jean Steiger: Israelul sub spectrul izolarii — Victor Rusu: Ninel, Nilats si alti sase. plus un epilog la o sinistra farsa — Lucian Zeev Hersovici: Biograful francez care l-a idealizat pe Ceausescu — Ing. Baruch Tercatin : Pericopa saptamanii

— Zoltan Terner : Luiza Carol intre poezie si muzica — Andrei Fischof : Lirice – Verba Sapiens — Hilda Shefler: Porumbeii organizatiei NILI — Aurel Storin: Lirice – Cine sunt…; Poveste regala — Doina Meiseles: “Doamna scenei ebraice” Lya Koenig la Teatrul Odeon din Bucuresti — Carol Feldman: Cine vrea sa fie evreu? Monolog: dilema veche in straie noi — Harry Ross: Eu, tu, ei… — I. Stiro: Lumea sporturilor — Zoltan Terner : Eu, tu si cuvintele (rubrica Pastila saptamanii) — Sadi Rudeanu: Mai intai sa te iubeasca copilul! — Renee Zeev: Dl. Maruta nu se dezminte — Bianca Marcovici : Am mai pierdut un om drag (despre decesul lui Tomy Sigler) — Nati Meir arestat la Bucuresti.

Viata noastra (29 octombrie 2009):

— Vizita de lucru a secretarului roman de stat Doru Costea in Israel si Autoritatea Palestiniana — Rodica Grindea: Un act periculos — Nati Meir ramane in arest — Ivan Lungu: In memoriam Shmuel Rainish — Shaul Carmel: Focuri de artificii — Dr. Ervin Elias: Pentru cultura generala (culese de pe Internet si interpretate) — Ivan Lungu: Momente de cultura pe Carmel — Paul Leibovici : Memorialul victimelor sioniste — Sigi Sonntag : Iacov Alperin – decanul teatrului evreiesc din Israel – Mazel Tov! — Martha Esanu: Moses Duff – un lider modern al evreimii romane (din secolul trecut) — Liana Saxone Horodi: Toni (Potrete) — Lucretia Berzintu: Interviu cu scriitoarea Ileana Andrei Cudalb (continuare) — Ed. Grossmann: Povestiri adevarate — Paul Schveiger: Marta Petreu, Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu – Mihail Sebastian — Ing. Itzhak Guttman Ben Zvi: Pagini din istoria noastra — Hedi S. Simion: Instantanee — Tesu Solomovici: A doua asasinare a lui Mihail Sebastian — Roni Caciularu: Un zambet peste mari si tari.

Viata noastra (22 octombrie 2009):

— Hedi S. Simon: Intalnirea — Rodica Grindea: Nici chiar in cea sul al doisprezecelea — Petre Calin: Intalnire literara la Natania — Ing. Itzhac Guttman Ben-Zvi: Importanta aviatiei ieri si azi — Inaugurarea cladirii Colegiului Carmel din Daliat el Carmel — Arie Kupferschmidt: Ceva despre economie politica — Martha Esanu: “Reqviem in lumea cartilor” (corespondenta din Iasi) — Radu Ioanid: “N-am nici o indoiala: Antonescu a fost un criminal” — Iosef – Joju Haimovici: Povestea unui om adevarat — Ervin Elias: Prelungirea crizei politice in Romania — Paul Leibovici : Scriitori, comentatori, publicisti despre scriitori, comentatori, publicisti — Zeev Schwartz : Sunt satul peste cap de vorbe” — Paul Leibovici : Rasfoind calendarul Luah Hasana — Sigi Sonntag : Dan Condurache, Omul, artistul, si … prietenul nostru — Ivan Lungu: Stagiunea de iarna — Mirel Horodi: Herta Muller – laureata a Premiului Nobel pentru literatura pe anul 2009 — Lucretia Berzintu: Interviu cu scriitoarea Ileana Andrei Cudalb – consul la Ambasada Romaniei din Canberra, Australia — Ed. Grossmann: Povestiri adevarate — Rodica Grindea: Cafeneaua pensionarilor — Nati Meir a fost arestat preventiv — Ing. Darius Liber: Catrene.

12. AGENDA

—————-

*** La 22 decembrie 2009 va avea loc sedinta de alegeri a noului comitet de conducere al Asociatiei Scriitorilor de Limba Romana din Israel . Propunerile pentru alegerea presedintelui si membrilor vor fi facute in cadrul sedintei. Din asociatie fac parte circa 40 membri activi

* * * “Amintiri din copilarie” – asa se intituleaza expozitia pictoritei Miriam Cojocaru care va fi deschisa intre 23 noiembrie si 20 decembrie 2009 la Beit Gabriel , pe malul lacului Kineret.

* * Publicistul Roni Caciularu continua seria reportajelor si interviurilor sale consacrate realitatilor israeliene, vietii culturale si literare a alialei romane. Articolele lui au aparut in revistele “Romanian Vip” din Statele Unite, “Obsevatorul” din Canada, “Zona interzisa” din Australia, “Rapsodia” , “Crai Nou” si “Timpul” din Romania, “Agero” din Germania. Articolele contin interviuri cu scriitori israelieni de limba romana, note de calatorie, aniversarea a 100 ani a Tel Aviv-ului, despre intilnirea israelienilor bacaoani, viata literara si culturala a originarilor din Romania, omagierea lui Marius Mircu.
————————————————————-
Uli Friedberg – Valureanu,

uli@ http://www.isro-press.net

Adrian Pasculescu [adrianp@

PREZENŢE ISRAELIENE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ

jurnalistice ( 31 )
sursa V.N.
PREZENŢE ISRAELIENE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ

Liviu MOSCOVICI (z”l)

În plină ofensivă a tehnocraţiei, cînd comunicarea electronică este din ce în ce mai fertilă, accesul la publicaţiile periodice din întreaga lume nu mai este o problemă.Nu ai nevoie să ai abonament la o mare bibliotecă, nu mai trebuie să foiletezi sute de pagini de revistă ca să găsesti un nume sau o referinţă literară[. Computerul a venit, şi vine, în sprijinul cititorului, cu programe de lectură gata făcute, cu selecţii literare realizate cu mare atenţie, cu posibilităţi de cercetare aproape nelimitate.
Pentru lectorul interesat de problemele literaturii israeliene de limbă româna, o trecere în revistă a presei din România îţi oferă surprize deosebite. În paginile unor reviste şi ziare de prestigiu, din capitala României sau din alte localităţi,mai mari sau mai mici, ai bucuria să găsesti informaţii, note, recenzii , studii, referitoare la viaţa literară israeliană.Găsesti şi traduceri din literatura ebraică, fragmente de opere literare scrise în limba română – iată deci o gamă de materiale care aduc suficiente dovezi că în Israel există o viaţă literară activă, că aici se scrie într-o limbă literară cu merite apreciabile, că există scriitori talentaţi …
Cîteva notaţii pe marginea unor articole apărute in presa românească aduc dovezi referitoare la aceste constatări.

Vocea Poeziei

Dacă citeşti cu atenţie colecţia revistei ROMÂNIA LITERARĂ ( publicaţie ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România) ai posibilitatea să găseşti ,la intervale mai mari sau mai mici, semnături ale unor scriitori din Israel ( precum Gina Sebastian Alcalay),recenzii pe marginea unor noi apariţii editoriale (analizate cu acribie de Tudorel Urian, de Daniel –Cristea Enache), note privind manifestări culturale.Tot aşa cum ai să găsesti ample materiale dedicate unor personalităţi ale culturii române provenite din rîndul comunităţii evreieşti.Au reţinut, nu demult atenţia, medalioanele dedicate profesorului Paul Cornea ( Bucureşti), eminent cadru didactic ,cercetător al istoriei literare româneşti,teoretician şi sociolog al lecturii.
O recentă apariţie a “ României literare” ( nr. 5 din 6 feb.2009) ne oferă o plăcută surpriză. Poeta Grete Tartler analizează, pe spaţiul unei întregi pagini de revistă, ultimul volum de poezii apărut sub semnătura Biancăi Marcovici, cunoscuta poetă din Haifa, cu o apreciabilă operă poetică asupra căreia am referit şi noi de mai multe ori în paginile ziarului “Viaţa noastră “ Grete Tartler s-a oprit asupra volumului “ Espresso dublu la Ierusalim”, volum interesant ; pentru prima oară Bianca Marcovici apare cu o carte bilingvă, româno-ebraică, una din puţinele apariţii de acest gen din Israel.Articolul din revista bucureşteană este întitulat „Cele opt note ale gamei”, titlu bine ales, care sintetizează unul din mesajele cărţii poetei de la Haifa.
Pentru a-şi explica titlul recenziei, Grete Tartler scrie : „ Cele opt note sînt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, aşa cum tonica nu lipseşte
dintr-un acord.Dar revenirea nu e întotdeauna uşoară şi maestrul care ţine sunetele în cristal e conştient de dificultăţi /….(v.poezia „ Experiment cu marionetă”, n.n. )…/.Printr-un glisando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta îşi transferă sentimentele într-un plan mai înalt” ( aşa cum face în poezia „ Din depărtări”).
Recenzia din” România literară” caută , şi reuşeşte , să dovedească pentru ce Bianca Marcovici şi.-a întitulat volumul „Espresso dublu la Ierusalim”, făcînd referiri la conversaţia, într-o clipă de răgaz, cu sinele, la preocuparea poetei de a extrage esenţa din realitatea ce o înconjoară. Se remarcă apoi şi alte cîteva linii tematice : curajul de a aborda teme grave ale existenţei: războiul, ameninţarea morţii ca şi dragostea faţă de Ierusalim ( oraş unde Bianca Marcovici găseste că „ divinitatea este atât de aproape”). Alte elemente care merită a fi reţinute sînt cele referitoare la Iaşi, oraşul tinereţii şi al debutului poetic ,dragostea faţă de limba română ( cea asemănată „ cu cernoziomul adăugat în doze mici…).
O recenzie a unei poete din România care scrie despre o altă poetă ce trăieşte în Israel, o dovadă a pătrunderii poeziei israeliene în spaţiul vieţii literare din România.

Vocaţia dialogului

Recent, la Tîrgul internaţional de carte de la Ierusalim, a avut loc un eveniment de excepţie. Editura Polirom ( din Iaşi) a lansat, cu succes, primele volume dintr-o integrală a operelor lui Norman Manea. Eveniment literar de deosebită importanţă şi care a fost oglindit în numeroase ziare şi reviste nu numai din România. Publicaţia „ Bucureştiul cultural” nr. 14 (77) , sub semnătura cunoscutei şi apreciatei scriitoare Gabriela Adameşteanu, publică o amplă recenzie a cărţii :” Norman Manea. Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici „ – carte de mare interes pentru cunoaşterea profilului artistic, etic , atît al scriitoruluii român ce trăieşte în S.U.A., ( al lui Norman Manea), cît şi al cercetătorului şi profesorului din Israel,( al lui Leon Volovici), şi care este cunoscut şi pentru importantele contribuţii de istorie literară românească.
Gabriela Adameşteanu îşi întitulează articolul „ Norman Manea. Un spirit european”.Atenţia noastră, a cititorului din Israel, este atrasă în aceeaşi măsură, atît de contribuţia lui Norman Manea cît şi de cea a profesorului Leon Volovici la realizarea cărţii .Interesante sînt cîteva din reflecţiile Gabrielei Adameşteanu :
„Intrebările lui Leon Volovici pun jaloanele discuţiei : ele sînt determinate de cele cîteva curajoase ieşiri publice ale lui Norman Manea, care au fost urmate de îndelungi campanii de presă contra lui.Interviul se întinde pe două decenii şi are loc în trei localităţi, întîmplător aşezate pe trei continente : începute în 1982-1983, în România, la Bucureşti, sînt continuate în Israel, la Ierusalim, în 1999, şi , apoi în Statele Unite , la Bard College / New York, în 2007.”. De altfel, analizînd afirmaţiile lui Norman Manea, autoarea recenziei se referă permanent la conţinutul întrebărilor formulate de Leon Volovici. Aceasta ne duce la ideea că profesorul de la Ierusalim a reuşit să găsească cele mai bune metode pentru o discuţie între doi mari scriitori, să găsească adevăratele căi pentru cunoaşterea operei lui Norman Manea, a sufletului de scriitor român , de scriitor care îşi afirma evreitatea şi care a suferit în urma deportărilor, a politicii regimului comunist din România,a antisemitismului contemporan.
Un spaţiu important se acordă întrebărilor puse de Leon Volovici despre legăturile lui Norman Manea cu spiritualitatea evreiască.Problemă deosebită de importantă şi la care scriitorul aflat în America a răspuns foarte exact : „Sînt implicit , mai curînd, nu explicit, al unei spiritualităţi care este şi iudaică. Dacă mă raportez la spaţiul literaturii noastre, sînt un scriitor înrudit cu Blecher, nu cu Peltz „ . În acelaşi timp Norman Manea îşi recunoaşte afinităţile cu Schultz, Bassani ori Bellow.
Cele cîteva cuvinte cu care se termină recenzia sînt caracteristice pentru arta cu care a fost scrisă cartea : „ Recunoşti privirea pătrunzătoare / a lui N.M./, care nu pierde nici un detaliu ca şi marca stilistică a celui care îşi priveşte cu o senină înţelegere căutările şi rătăcirile tinereţii. Din ele se conturează azi un destin literar de excepţie „.

Frumuseţea călătoriilor

Cunoscuta revistă a Federaţiei comunităţilor evreieşti din România, „Realitatea evreiască” , publică în numărul 308, din 26 noiembrie 2008, un interesant dialog cu G.Mosari, cunoscut cititorilor din Israel pentru atrăgătoarele lui cărţi referitoare la călătoriile efectuate în zeci de ţări ale lumii. Impresii de călătorie care au farmecul lor, scrise într-o manieră care atrage cititorul şi care îmbină dragostea pentru călătorii cu atenţia acordată acelor elemente caracteristice locului vizitat.
Articolul din „Realitatea evreiască” este datorat Iuliei Deleanu şi este întitulat „ Pentru mine, fiecare imagine are o poveste. Revedere cu scriitorul israelian de limbă română G.Mosari”. Talentul cu care este scris articolul, discuţia purtată cu G.Mosari, face ca acest material să ilustreze varietatea cărţilor care apar în Israel şi sînt datorate scriitorilor proveniţi din România. Punctul de plecare al articolul îl constituie prezenţa lui G.Mosari la „ Zilele oraşului Bacău”,manifestare de amploare şi în care , atît G.Mosari cît şi Roni Căciularu, au fost primiţi cu onoruri , au reprezentat intelectualitatea israeliană .
O călătorie la Bacău, o călătorie în România ,ca şi cea din Cuba , constituie pentru G.Mosari punctul de plecare al unor însemnări.El participă la viaţa localităţilor pe care le vizitează, încearcă să găsească elementul viu, omenesc, viabil
,element pe care îl valorifică literar.G.Mosari comunică ,în primul rînd, o experienţă culturală, ceea ce măreşte calitatea cărţilor sale.

xx xxx xxx.

Grete Tartler, Gabriela Adameşteanu, Iulia Deleanu… Trei prestigioase scriitoare – în presa românească. Trei articole , trei atitudini faţă de creaţia literară de limbă română din Israel, de apartenenţa acestei literaturi la cultura israeliană şi românească. Toate acestea te bucură , ele ridicînd prestigiul muncii literare contemporane.

Demisia scriitorului Baruch Tercantin din Conducerea A.S.I.L.R, Şhaul Carmel preşedinte

Tel Aviv 29 Octombrie 2009-10-29

Dlui Shaul Carmel
Preşedinte ASILR

Stimate Domn,

Cu durere şi tristeţe am citit afirmaţiile dv* şi ale Vice-preşedintelui Asociaţiei noastre avocat şi scriitor G.Mosari, publicate în revista “Minimum”nr.272.
Este de nconceput ca o asoţiaţie cu scopuri culturale să pornească un atac neonorabil împotriva familiei Marelui Rabin Doctor Alexandru Şafran (z.ţ.l.), personalitate cu renume mondial, fără ca acest lucru să fie discutat în prealabil în Comitetul de Conducere al Asociaţiei, pentru a-i da posibilitatea să-şi exprime părerea.
Onorata familie a Marelui Rabin îl reprezintă pe însuşi Gaonul Şafran.
Expresiile autorului articolului apărut în revistă “Dr. Şafran, dincolo de mormînt se gîndeşte cu groază pe mîinile cui au încăput banii de sponsorizare” este jignitoare şi obraznică.
Astfel de fapte nu s-au petrecut încă în Israel.
Articolul reprezintă o ruşine şi un vot de blam pentru autorul lui şi pentru celelalte persoane implicate în pregătirea sa.

Nu este de demnitatea mea să continui a fi membru în Comitetul de Conducere a Asociaţiei alături de oameni care jignesc familia marelui Rabin, familie demnă de respect.
În consecinţă vă comunic demisia mea din Comitetul de Conducere a Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de limbă Română.

Baruch Tercatin

expediat la membri A.S.I.L.R

Alamanahul călătoriilor mele, G. Mosari

Cartea
Almanahul călătoriilor mele
de G. Mosari

A treia ediţie a „Almanahului călătoriilor mele”, apărută la „Sigma” Bucureşti, s-a bucurat de o lansare foarte frumoasă, în urmă cu câteva zile, la Iaşi.
Cartea, cu excepţia unor capitole din primele două ediţii, a apărut într-o formă grafică nouă, desenele aparţinând unui renumit caricaturist din România, A. Poch, iar paginile inedite din volum se referă la regiuni mai îndepărtate, cum ar fi Cuba şi Japonia.
Prezentarea „Almanahului” în centrul universitar Iaşi a completat alte lansări care au avut loc în două citadele, tot universitare, la Bucureşti şi Cluj. În acest fel cititorii s-au informat asupra modului în care a fost primită cartea în Muntenia, Transilvania şi Moldova. Iar Iaşul a răspuns: peste tot s-a remarcat valoarea cărţii scrisă sufleteşte, cu dragoste pentru locurile vizitate. Cititorii îl însoţesc pe G. Mosari pretutindeni în lume şi fac aceasta fie că am văzut, fie că n-am fost în toate meleagurile prin care a trecut autorul.
La Biblioteca din Iaşi (în clădirea Palatului Administrativ) am remarcat o prezenţă de elită, scriitori, medici (unii participanţi la sărbătorirea a 50 de ani de la absolvirea Facultăţii de Medicină), ziarişti, actori, oameni de cultură.
A vorbit despre carte şi autor Dr. Cătălin Bordeianu, directorul bibliotecii, scriitorul Valeriu Stancu, preşedintele filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, Adi Cristi, Marius Chelaru. Şi o surpriză: a fost invitat ca să citească din acest volum fragmente, actorul Teatrului Naţional, Constantin Popa.
Aşadar, o întâlnire excepţională, dar la fel ca şi în celelalte oraşe în care s-a discutat despre carte, G. Mosari a fost invitat la o emisiune în direct la T.V Iaşi, împreună cu scriitorul Adi Cristi, care a vorbit despre autor şi lucrările sale de suflet, presărate cu umor.
N.DRAGOŞ
REVISTA FAMILIEI, 25 OCTOMBRIE, 2009

SEMNALE DE CARTE ÎN “REVISTA FAMILEI”-Tel Aviv

Bianca Marcovici
Cărţile:
„Espresso dublu la Ierusalim” şi
„Lumini diafane”

S-au primit la redacţie zilele trecute două cărţi de poezii semnate de cunoscuta poetă Bianca Marcovici din Haifa. Ambele au un numitor comun: poeziile, scrise în limba română cuprind traduceri: „Espresso dublu la Ierusalim” are toate versurile traduse în ebraică, iar în „Lumini diafane” toate poeziile din partea întâi (capitolul „Împreună”) au fost tălmăcite în franceză.
Aşadar, nu numai cititorul român are posibilitatea de a se delecta cu scrisul Biancăi Marcovici, ci şi cititorul ebraic, majoritar în Ţara Sfântă, are această plăcere. Cât priveşte franceza, care nu are teoretic vorbind, mai mulţi lecturanţi decât în româneşte, aici în Israel, rămâne un exerciţiu de frumuseţe, într-o limbă internaţională, traducerile realizate de Nicole Pottier, lipindu-se originalului. Dar, adăugăm câteva cuvinte traducerii ebraice: semnatarul, Tomy Sigler, prea puţin cunoscut pentru înclinaţia lui dedicată acestei activităţi, a tradus în anul 2008 poezia „Luceafărul” a lui Mihai Eminescu. Din nefericire, în 2009, Tomy Sigler s-a stins din viaţă.
Între cele două volumaşe de versuri preferinţa noastră se îndreaptă spre „Espresso dublu la Ierusalim”, care cuprinde nu numai poezii de adânc sentiment patriotic, ci mai ales se impune prin valoarea versurilor. Credem că şi autoarea ne împărtăşeşte părerea, căci exact această carte este dedicată de poetă „cu dragoste” – după cum scrie, „familiei ei şi prietenilor”. Spune Bianca: „Patria e limba în care visezi să scrii”, tot patria e „poezia, lumina ochilor copiilor noştri, în veci”. În câteva poezii impresionante chiar Bianca ne vorbeşte despre muzeul Iad Vaşem, Auschwitz, războiul al doilea cu Libanul, în care Haifa a avut de suferit, dar le împleteşte cu altele care se referă la gingăşie, feminitate, dragoste.
A doua cărte (format de buzunar), „Lumini diafane” în afara poeziilor scrise în varianta română – franceză, cuprinde un grup de versuri publicate sub genericul „Scrisori filigrante”, în care temele sunt foarte variate, însă au pe ele marca … Bianca Marcovici.
Aşadar, două titluri de cărţi care invită la un … espresso dublu!
G. Mosari
REVISTA FAMILIEI, TEL AVIV, 25.10.09

Pictorul Romeo Niram a fost decorat de Garda Reales Tercios din Spania

Pictorul Romeo Niram a fost decorat de Garda Reales Tercios din Spania

Sambata, 17 octombrie 2009, reprezentantii garzii Reales Tercios au organizat cea de a IX-a Editie a Reuniunii Oficiale Regele Juan Carlos I. La evenimentul care se desfasoara anual intr-un cadru solemn, au participat membrii institutiei din toate zonele Spaniei.

Artistul Romeo Niram a fost prezent la eveniment in calitate de invitat de onoare. In cadrul festivitatii, artistul a fost decorat de generalul Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios.

„Romeo Niram a primit decoratia pentru merite deosebite. Am dorit sa ii acordăm artistului aceasta distinctie pentru tabloul realizat pentru Printii de Asturias si pentru sprijinul altruist pe care ni l-a oferit”, a declarat generalul Manuel Fuentes Cabrera.

Romeo Niram este singurul strain din garda Reales Tercios si unicul membru care a fost decorat la numai sase luni dupa ce a fost admis in institutie.

La eveniment, a fost prezent Capitanul General Onorific al garzii Reales Tercios, Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz, unchiul regelui Juan Carlos I al Spaniei. Capitanul general l-a felicitat personal pe artistul roman pentru tabloul realizat si pentru intreaga sa carieră. „Am aflat despre activitatea lui Romeo Niram si mi-a facut placere sa il intalnesc. Este primul roman pe care l-am cunoscut”, a declarat Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz.

La sfarsitul saptamanii trecute, printii de Asturias au trimis o scrisoare garzii Reales Tercios, in care i-au transmis artistului Romeo Niram multumiri pentru tabloul oferit si si-au manifestat dorinta de a-l intalni, in cadrul unei reuniuni private. La aceasta reuniune, vor participa generalul Manuel Fuentes Cabrera si locotenent-colonelul Miguel Angel Galan Segovia. La sfarsitul ceremoniei de decernare a premiilor si decoratiilor, presedintele garzii Reales Tercios a citit publicului scrisoarea trimisa de printi artistului.

„Este o onoare pentru garda Reales Tercios faptul ca printii ne-au anuntat oficial despre primirea tabloului realizat de Romeo Niram si au multumit si in scris pictorului. Peste 15 artisti din institutia noastra, pictori si sculptori, au dorit de-a lungul anilor sa ofere mostenitorilor tronului opere de arta, dar din nefericire, Casa Regala i-a refuzat”, a declarat locotenent-colonelul Miguel Angel Galán Segovia. Acesta este de parere ca tabloul lui Romeo Niram a fost acceptat deoarece artistul a facut o conexiune originala intre operele lui Leonardo da Vinci, Dali si Brancusi. „Operele din colectia regala pot fi admirate de vizitatori. Se gasesc opere de El Greco, Rubens, Caravaggio, Velázquez, Goya si foarte putine de arta contemporana. Este o mare responsabilitate primirea unei opere noi intr-o colectie ce va reprezenta Casa Regala si peste generatii.”

Atasamente: text CP cu diacritice si fotografie de la eveniment:

In fotografie: Capitanul General Onorific al garzii Reales Tercios, Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz, unchiul regelui Juan Carlos I al Spaniei, Dna. Procuror Carmen Martinez, Locotonent Colonel Miguel Angel Galán Segovia si pictorul Romeo Niram, locotenent in Garda Reales Tercios

Fotografii de rezolutie mare se pot gasi la:

http://revistaniramart.wordpress.com/2009/10/19/pictorul-romeo-niram-a-fost-decorat-de-garda-reales-tercios-din-spania/

Video: Romeo Niram in Garda Regala:

http://www.youtube.com/watch?v=B7HtaMNn15o

Video: Romeo Niram in atelier si Portretul Printilor de Asturias

http://www.youtube.com/watch?v=3iS-YWKiPgE

–
Defeses Fine Arts
PR Agency

Representante:
Movement for Contemporary Art, Portugal (MAC)
Niram Art Magazine, Spain
Ater Mundus Contemporary Art Furniture, Spain
Espacio Niram Bar & Lounge, Spain
Nicole Blanco Art Gallery, Spain
Liv Peicanni Music

Defeses Fine Arts on YOUTUBE: http://www.youtube.com/user/defesesfinearts

Invitat, Andrei Oisteanu

Ziua Holocaustului in Romania

Andrei Oisteanu

Ca si in cazul unui om, in cazul unei comunitati absenta memoriei este nociva. A devenit un truism sa se spuna ca cei care isi uita greselile sunt condamnati sa le repete.

Dar si rememorarea in exces poate avea efecte negative. Putem vorbi de exces de memorie in ceea ce priveste Holocaustul din Romania? Dimpotriva, in aceasta privinta suntem mai degraba in prima situatie: uitare, ignorare si minimalizare a fenomenului. De aceea mi se pare binevenita Hotararea de Guvern nr. 672, din 5 mai 2004, care instituie ziua de 9 octombrie ca “Ziua Holocaustului” in Romania. Cu acest prilej, se mentioneaza in HG, “vor fi organizate actiuni culturale, simpozioane, mese rotunde si alte actiuni cu tematica specifica”. Autoritatile administratiei publice “vor acorda sprijin de specialitate pentru organizarea si desfasurarea manifestarilor ocazionate de acest eveniment”. Hotararea este semnata de primul-ministru si contrasemnata de ministrul Culturii, iar data a fost aleasa “la propunerea Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania”. Data fiind importanta simbolica a unei zile comemorative, e important de vazut care sunt semnificatiile comemorarii in Romania a “Zilei Holocaustului” si de ce a fost aleasa anume ziua de 9 octombrie si nu alta.

19 aprilie 1943

In 1951, Parlamentul noului stat israelian a adoptat o rezolutie prin care ziua de 27 Nisan (19 aprilie) a fost declarata “Ziua de comemorare a Holocaustului” (Yom ha-Shoah). In aceasta zi este cinstita memoria celor circa 6 milioane de evrei ucisi in Europa in perioada 1933-1945. Semnificativ este faptul ca data aleasa de israelieni este legata de un moment eroic al Holocaustului: 19 aprilie 1943 – izbucnirea revoltei in ghetoul varsovian.

27 ianuarie 1945

Exista, de asemenea, o zi internationala a Holocaustului. Este vorba de 27 ianuarie, data eliberarii in 1945 a lagarelor de exterminare Auschwitz-Birkenau. Unele tari au legiferat aceasta data ca zi nationala de comemorare a Holocaustului. In anul 2000, de pilda, Parlamentul italian a stabilit prin lege ca 27 ianuarie sa fie “Ziua Memoriei” – o data simbolica “de aducere aminte a Holocaustului, a legilor rasiale, a persecutiei cetatenilor evrei de catre italieni”. A existat propunerea ca si Romania sa preia comemorarea acestei date. Pe buna dreptate, propunerea a fost respinsa. Regimul fascist italian nu a practicat forme extreme de antisemitism, iar numarul evreilor din Italia ucisi pe motive rasiale a fost relativ mic (circa 7.500). Nu este si cazul Romaniei in timpul regimului antonescian. De aceea, s-a convenit, in principiu, ca ziua aleasa sa fie legata anume de episodul romanesc al Holocaustului. Mai ales ca majoritatea negationistilor romani nu contesta Holocaustul in general, ci anume capitolul romanesc al acestuia, particularitatile sale, gradul de implicare a autoritatilor romanesti, dimensiunile genocidului in Romania si in teritoriile aflate sub administratie romaneasca.

16 mai 1944

Nici ziua de 16 mai nu a fost considerata adecvata. La aceasta data, in 1944, a inceput deportarea la Auschwitz a evreilor din Transilvania de Nord, aflata atunci sub ocupatie maghiara. A fost una dintre ultimele actiuni de deportare in masa a evreilor din Europa si una dintre cele mai rapide. Sub presiunea apropierii frontului, Adolf Eichmann insusi a organizat in timp record cea mai completa epurare etnica. In decurs de doar trei saptamani (16 mai-3 iunie) au fost deportati 151.180 de evrei din Sighetul Marmatiei, Satu Mare, Oradea, Cluj, Targu Mures, Dej, Baia Mare, Bistrita etc. Dintre acestia, 130.000 au fost exterminati in lagare. Evident, responsabilitatea pentru acest episod al Holocaustului revine autoritatilor maghiare si germane.

21 ianuarie 1941

Pentru comemorarea zilei Holocaustului in Romania a fost luata in discutie, printre altele, si ziua de 21 ianuarie, data la care, in 1941, a inceput rebeliunea legionara in timpul careia au fost ucisi peste 120 de evrei din Bucuresti. Cred ca alegerea acestei zile comemorative ar fi fost cea mai proasta solutie. Pe de o parte, ar fi permis unele formule retorice de “eroizare” a maresalului Antonescu, aflat in acel moment (din motive cunoscute) pe “partea buna a baricadei”. Pe de alta parte, accentul comemorarii anuale ar fi fost pus pe faptul ca pentru capitolul romanesc al Holocaustului (doar) “legionarii sunt de vina”. Astfel ar fi fost incurajata una dintre formele “negarii deflective” (in termenii lui Michael Shafir). De data aceasta, pentru inocentarea institutiilor statului roman, responsabilitatea nu ar mai fi fost atribuita nazistilor (forma de deflectare cea mai uzuala), ci unor segmente mai mult sau mai putin periferice ale societatii romanesti. Ministerul Educatiei si Cercetarii (un factor important in ecuatia comemorarii Holocaustului) a sustinut cu o energie suspecta alegerea anume a zilei de 21 ianuarie.

29 iunie 1941

29 iunie parea a fi o zi potrivita pentru comemorarea victimelor Holocaustului din Romania. “Pogromul de la Iasi” este o denumire inadecvata pentru ceea ce s-a intamplat in vara anului 1941. Folosesc totusi aceasta sintagma (cu ghilimele) doar pentru ca ea s-a incetatenit in literatura de specialitate. Pogromul (din rus. progrom = “masacru”) are o dinamica proprie a psihozei colective, fiind – ca si linsajul – o actiune spontana, executata de grupuri de civili isterizati, in care fortele de ordine intervin (de regula prea tarziu) pentru a limita proportiile macelului. La Iasi, in vara anului 1941, nu a fost vorba de un pogrom. In urma ordinelor primite pe cale ierarhica, jandarmii si politistii au arestat cateva mii de evrei, pe care i-au masat in curtea Chesturii de Politie unde au fost mitraliati de militari din armata romana. Alte cateva mii de evrei din Iasi, inghesuiti in “trenurile mortii”, au pierit prin asfixiere si deshidratare (29 iunie-6 iulie). Atat autoritatile militare ale statului, menite sa-i protejeze pe cetateni (politie, jandarmerie, armata), cat si autoritatile civile (CFR, administratie locala) au fost chiar cele care au executat masacrul. Desi 29 iunie ar fi fost o data potrivita pentru a fi declarata “Ziua Holocaustului” in Romania, totusi nu a fost adoptata aceasta solutie pentru ca este o zi de vara, cand Parlamentul, scolile si universitatile sunt in vacanta. In definitiv, rostul acestei comemorari este de a disemina cunostintele referitoare la Holocaustul din Romania, de a-i face pe oameni (mai ales pe tineri) sa inteleaga si sa constientizeze cauzele acestui fenomen unic in istorie si consecintele sale. Pe buna dreptate, s-a considerat ca – parlamentarii, studentii si elevii fiind in vacanta – impactul comemorarii ar fi fost mult redus.

9 octombrie 1941

Capitolul romanesc al Holocaustului este foarte complex, insumand actiuni si manifestari diverse, cu semnificatii nuantate. In principal, el consta in deportarea si exterminarea evreilor (si, in mai mica masura, a romilor) in lagarele din Transnistria. Regiunile din care cu precadere au fost deportati evreii au fost Basarabia, Bucovina (de Nord si de Sud), nordul Moldovei (jud. Dorohoi), mai putin din alte regiuni ale tarii, inclusiv din Bucuresti. Aceasta situatie i-a condus pe unii comentatori la bizare formule negationiste. In mai 2002, de pilda, la sesiunea Academiei Romane menita sa defineasca Holocaustul din Romania, ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, afirma urmatoarele: “In Romania nu a avut loc Holocaustul, insa Romania a participat la Holocaust prin guvernarea Antonescu, in spatiile acelea sBasarabia si Bucovinat care erau in administratie temporar romaneasca” (vezi Mediafax, 8 mai 2002). La fel ar fi putut zice si nazistii, a comentat ulterior Michael Shafir, si anume ca Holocaustul nu a avut loc atat in spatiul german, cat in special “in spatiile acelea care erau in administratie temporara a celui de-al Treilea Reich” (Intre negare si trivializare prin comparatie, Polirom, 2002, p.102). Personal, cred ca alegerea zilei de 9 octombrie este oportuna. Aceasta data pare sa intruneasca toate conditiile impuse de o corecta comemorare a Holocaustului in Romania. Pe 9 octombrie 1941 au inceput deportarile fortate, in vagoane de marfa incuiate, a evreilor din Bucovina de sud, teritoriu aflat si atunci si acum sub administratie romaneasca. In primele trei zile (9-11 octombrie) au fost deportati in Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv batrani, bolnavi, femei si copii. “Din Suceava au fost evacuati 3.638 evrei, iar din comunele din judet si anume: Solca, Burdujeni si Itcani, au fost evacuati in total 1.395 evrei”, se specifica intr-un raport al Prefecturii din Suceava. Au urmat circa 9.000 de suflete din Dorohoi, Radauti, Darabani, Mihaileni etc., etc. Deportat la varsta de 5 ani din Burdujeni, scriitorul Norman Manea rememoreaza evenimentul in romanul autobiografic Intoarcerea huliganului, Polirom, 2003, pp. 84-86. Intr-un raport secret din 1 noiembrie 1941, adresat Presedintiei Consiliului de Ministri, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, atragea atentia asupra “conditiilor foarte grele si neomenoase” in care se desfasoara “masurile hotarate” de purificare etnica a Basarabiei, Bucovinei si Moldovei de nord (inceputa in iulie 1941), solicitand reducerea fluxului de evacuati. Evreii deportati mureau de epuizare, de frig, de foame, de boli sau, pur si simplu, de glont. Deportarea nu a fost insa incetinita. Intr-un raport al Inspectoratului de Jandarmi din Transnistria (nr. 6373/15.XII.1941), superiorii erau anuntati ca, pana la jumatatea lunii decembrie, din aceste regiuni “au fost adusi in Transnistria, pentru plasare la srault Bug, 118.847 evrei”. Numarul total al evreilor deportati in Transnistria a fost de cca 150.000. Este semnificativ ce declara Ion Antonescu inainte si dupa data de 9 octombrie 1941. La sedinta Consiliului de Aprovizionare din 6 octombrie el afirma: “In ceea ce priveste pe evrei, am luat masura ca sa-i scot definitiv si total din aceste regiuni. Masura este in curs. Mai am in Basarabia aproximativ 40.000 de evrei, care in cateva zile vor fi trecuti peste Nistru s…t Deci chestiunea evreiasca este o chestiune care se rezolva pentru Basarabia in cateva saptamani si se va rezolva si pentru Bucovina. Deci, domnule guvernator al Bucovinei, trebuie sa fii pregatit pentru aceasta masura s…t Tendinta mea este sa fac o politica de purificare a rasei romanesti si nu voi da inapoi in fata nici unei piedici ca sa realizez acest deziderat istoric al neamului nostru”. La 11 octombrie, la o mare conferinta cu prefectii din tara, Ion Antonescu spunea: “Voi face din neamul romanesc un grup omogen. Tot ce este strain, incet-incet, trebuie sa plece. Am inceput realizarea acestui deziderat cu inlaturarea evreilor s…t Am inceput cu Basarabia. Basarabia nu va mai avea picior de evreu. De asemenea, Bucovina va fi si ea purificata cu 80% din evreimea aflata acolo”. Este simptomatic faptul ca textul acestei cuvantari a maresalului a fost publicat in Buletinul Ministerului Afacerilor Interne (nr. 4, 1.XI.1941), dar nu si fragmentul de mai sus. Semn ca autoritatile erau constiente de gravitatea masurilor de etnocid adoptate, chiar si in cazul unui regim dictatorial pe timp de razboi.

Purificare etnica si etnocid

Actiunile propriu-zise de purificare etnica si etnocid au fost pregatite de discursurile guvernantilor si declansate la ordinele acestora. “Cu riscul de a nu fi inteles de unii traditionalisti care mai pot fi intre dvs. – se adresa Mihai Antonescu membrilor Consiliului de Ministri la sedinta din 8 iulie 1941 -, eu sunt pentru migratiunea fortata a intregului element evreiesc din Basarabia si Bucovina, care trebuie azvarlit peste granita s…t Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari s…t Nu stiu peste cate veacuri neamul nostru romanesc se va intalni cu libertatea de actiune totala, cu posibilitatea de purificare etnica s…t Asa ca va rog sa fiti implacabili. Omenia siropoasa, vaporoasa, filozofica n-are ce cauta aici s…t Sa folosim acest moment istoric si sa curatim pamantul romanesc si natiunea noastra s…t Daca este nevoie, sa trageti cu mitraliera s…t Sa va impiedicati cat mai putin de lucruri formale.” Peste aproape doua luni (la 3 septembrie 1941), retorica maresalului Antonescu atinge cote paranoice: “Toti evreii sa fie readusi in lagare, preferabil in cele din Basarabia, fiindca de acolo ii voi impinge in Transnistria s…t Trebuie sa se inteleaga de toti ca nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o lupta pe viata si pe moarte. Ori invingem noi si lumea se va purifica, ori inving ei si devenim sclavii lor s…t Ca sa invingem trebuie sa fim fermi intr-o atitudine s…t Ea snatiuneat nu depinde de afacerile infloritoare ale unora, ci de victoria tuturor in contra Satanei. Si razboiul in general si luptele de la Odessa in special au facut cu prisosinta dovada ca Satana este evreul”. Ca si tizul sau Mihai Antonescu, maresalul Ion Antonescu era obsedat ca ar putea rata “momentul acesta istoric” si sa piarda “razboiul cu evreii”. La sedinta guvernului din 5 septembrie 1941, conducatorul statului spunea: “Am hotarat sa deparazitez viata neamului romanesc de toti evreii s…t Daca scapam momentul acesta istoric de acum, l-am scapat pentru totdeauna. Si daca castiga evreii razboiul, noi nu mai existam. Suntem complet condamnati pieirii. Am datoria ca sa apar aceasta natie cu ultima energie. Deci nu trebuie sa pierdem timp” (vol. Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri, alcatuit de Lya Benjamin, Hasefer, 1996, pp. 266-329). Emise intr-un cerc foarte inchis, abia aceste declaratii reprezinta adevarata ideologie (ultranationalista si visceral antisemita) a guvernantilor de atunci ai Romaniei. Ele s-au pastrat in stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri. Pentru presa, opinia publica si cancelariile occidentale erau ticluite alte declaratii, prezentand alte masuri si alte motivatii. Actiunile genocidale intreprinse impotriva evreilor din estul tarii nu erau motivate, de fapt, nici de pericolul iudeo-comunist, nici de tratamentul rau aplicat de unii civili evrei militarilor romani care se retrageau din Basarabia in iunie 1940. Acestea erau doar pretexte publice folosite de Antonescu. Ele sunt preluate si azi de diversi negationisti, de la Ion Coja la Paul Goma. In aceste cazuri, negarea Holocaustului tinde sa devina justificarea Holocaustului.

In loc de concluzii

Holocaustul produs in Romania nu este, cum cred unii, doar “o problema a evreilor”. Este, de asemenea, “o problema a romanilor”. Dar, evident, nu poporul roman este culpabil de acest etnocid. Responsabilitatea istorica, juridica si etica revine autoritatilor regimului Antonescu precum si gruparilor si elementelor extremiste care au incitat sau au participat la actiuni genocidale. De fapt, Holocaustul din Romania este o problema a noastra, a tuturor. Comemorarea decenta impreuna, romani si evrei, a “Zilei Holocaustului” si implicit a victimelor unor orori petrecute cu numai sase decenii in urma ar fi un important simptom de maturizare si democratizare a societatii romanesti.

sursa ANIMANEWS.com