Espresso dublu la Ierusalim, Haifa, 2008, semnale de carte în lume!

http://reteaualiterara.ning.com/profile/levana

http://poezie.ro/index.php/author/8623/bianca_marcovici

Biblioteca Centrala Universitară Bucureşti este în posesia cărţii:

Titlu: Espresso dublu la Ierusalim
Autor: Marcovici, Bianca
Localitate: Haifa
Editura: Editura “Haifa”
An de aparitie: [S.a.]
Cota: II320900

Expresso al a Marcovici
Bianca Marcovici, inginer-constructor in Israel, nu a uitat locurile natale si nici pe Eminescu. Si-a cladit casa acolo, a facut copii si a scris carti de poezie. In limba romana! 27 de volume in cei 21 de ani de viata israeliana; unele premiate in România si in Israel. Acum a tiparit la Haifa volumul “Expresso-dublu la Ierusalim”, editie bilingva, in romaneste si ebraica (traducerea fiind semnata tot de un inginer originar din Romania, Tommy Sigler, care a realizat mai demult o excelenta versiune ebraica a poemului “Luceafarul” de Mihai Eminescu). Nostalgia dupa locurile natale, dupa iubirea pierduta, dupa vremea care ii consuma anii, pe fundalul clocotului existentei israeliene – naste versuri memorabile. “M-am nascut aproape/ de teiul lui Eminescu…” suspina poeta de pe malul Marii Mediterane. Un discurs poetic in care nu uita sa enunte ca
“Patria e limba in care/ visezi si scrii…E orizontul/ pe care l-ai lasat in urma, mai ieri,/ iar acum e casa/ in care traiesti imprevizibilul, iubesti!”
(Tesu SOLOMOVICI)

http://www.ziua.ro/display.php?id=255315&data=2009-07-04

4 iulie 2009
Am văzut odată un film când “un om ocupat” şi-a dorit o clonă…I s-a îndeplinit visul! S-a trezit în mână cu o telecomandă şi şi-a făcut 4 clone. Şi eu am una…
Cea tânără sălăşluieşte în mine. E mai simplu. Nu e nevoie să o localizez în spaţiu. Vorbesc cu ea pe net, uneori scriu colaje! Azi 22 iunie, 2009 a împlinit 25 de ani! Trebuie să-i fac o zi neocupată!
O cheamă Levana!
p.s.
Are şi altă adresă de e-mail!

http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/evenimente-espresso-dublu-la

În limba asta ne scriem amintirile, victoriile, e nevoie:

M-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:

sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
Toţi trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
de bestii!

există o durere a foamei
a foamei… a foamei…
unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz

m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.

ce nume să dăm copilului Nostru?

bianca marcovici

din placheta “Espresso dublu la Ierusalim”

DUBLU LA IERUSALIM, RECENZIE APĂRUTĂ ÎN ROMÂNIA LITERARĂ NR.5

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/category.php?categoryid=10

2009 > Numarul 5 > ROMÂNIA LITERARĂ
Cele opt note ale gamei
Lecturi:
Cele opt note ale gamei de Grete Tartler

Poezia Biancăi Marcovici e numai în aparenţă paharul cu emoţii, paharul pe jumătate gol pe care au rămas amprentele sincerităţii: de fapt e vorba de o construcţie care îndeamnă cititorul la o lectură ciclică, din ce în ce mai profundă. Unităţile poetice se leagă între ele ca notele unei game, dar revenind mereu în altă structură; aparent, un joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: “Dacă nu mi-aş uita versurile/ nu aş mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinaţii/ dai naştere la un fel de loterie/ a simţurilor/ excitate de neputinţa primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu).

Cele opt note sunt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, aşa cum tonica nu lipseşte dintr-un acord. Dar revenirea nu e totdeauna uşoară şi maestrul care ţine sunetele în cristal e conştient de dificultăţi. “Uneori scriu direct/ e-mailul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut/ impresia fulgerului căzut brusc pe buze/ îl guşti îl speri/ zici că e un miracol./ treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul/ întorcând troiene peste el/ cu şenilele inimii. e şi ăsta un experiment/ să-i spui cuiva adevărul în faţă, / chiar de El scrie sub o pătură celebră/ conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii (…) partitura e în cheia sol. cheia victoriei/ ai pierdut majorul/ chiar şi gongul final/ o ghioagă în gong/ nu ştii să scoţi din sunet poemul.” (Experiment cu marionetă).

Printr-un glissando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta îşi transferă, în bună tradiţie metafizică, sentimentele într-un plan mai înalt. “M-am obişnuit să-mi torni poemele/ la cafeaua de dimineaţă/ sunt ca aburul bărbatului din mine/ căruia niciodată nu am să-i recunosc faţa./ chiar dacă l-aş întâlni pe stradă/ aş trece pe lângă el, bărbatul închipuit…/ fără să-l ştiu/ doar o tresărire aş avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ … piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademeneşti/ mâinile tale sunt ca de gheaţă/ prinse în şuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămaşa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din depărtări).

Acest poem, ca şi multe altele pe aceeaşi temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc şi titlul cărţii, Espresso dublu la Ierusalim. Conversaţie într-o clipă de răgaz – de realitate a vieţii – cu sinele, după principiul rostit de Rimbaud, je est un autre, sau cu o fiinţă dragă dispărută; sau dialogul cu Dumnezeu. Hölderlin are o poezie în care spune că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, aşezat lângă dublul espresso, e pus în lumina bună: “Se poate întâmpla să reflecte curcubeul/ precum un acvariu”(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează şi esenţa (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenţei. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: “Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan îţi redau cum sunt cum/ uneori nu vreau să fiu,/ capăt forma ta nemăsurată/ închid ochii şi-ţi scriu – / pianul meu sună la unison, clapele/ urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,/ capăt forma ta când mă cuprinzi” (Inspiraţia).

Amintirile nu lasă însă un gust amar; citim cugetările unei optimiste, acest lucru se vede clar din arta de a se bucura de clipă: “Sunt din nou îndrăgostită/ de ceva nedefinit…/ între mărar şi pătrunjel/ gogoşari copţi şi vinete marinate, /ceva între vişine şi cireşe negre, fără sâmburi…/ ceva între nuci noi/ de curăţat/ din copacul copilăriei/ şi zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaştere)

Curajul de a merge mai departe înseamnă însă şi curajul de a aborda teme grave. “Fug în reveria viorii poemului/ ştiu că-mi aparţin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanţilor/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului).

Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: “Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare sărbătoare/ ne aduce aminte de cei ucişi…” (Auschwitz) Contextul istoric nu poate fi eludat. Războiul, ameninţarea morţii sunt note centrale în gama Biancăi Marcovici: “Calculatorul împrumutat nu ştie româneşte şi Nu va şti/ Haifa, Nordul Israelului sub tirul katiuşelor/ inima îţi iese din piept la fiecare alarmă/ soarele apune de fiecare dată/ în acel moment. Stare de beatitudine/ frustrantă, aberantă./ Suni la copii sau copiii mai sună/ legături telefonice isterizante, necesare. / Ce repune inima în piept cu migală chirurgicală/ te informezi ieşind din adăpostul ventuză…” (Transmisie directă) Situaţia fiind în sine cutremurătoare, nu mai are nevoie de retuş, încât poemele de acest tip sunt mai degrabă izbucniri în proză, mizând pe emoţiile provocate de moment. Suita de ameninţări şi catastrofe cere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e aşezarea în formă dialogală.

După ce am ajuns şi eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenuşa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reuşeşte să transmită acest sentiment: “Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganţa spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelaţia/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din viaţă/ în care te simţi tu însuţi/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ţi pare surdă…./ şi zidul împietrit îţi dă/ speranţă/ îl părăseşti, încet, cu faţa spre el/ simţindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ şi încerci din nou să-nfrunţi/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă…” (Noaptea la Ierusalim)

De undeva ni se pare că auzim ecoul: “pe mine, mie redă-mă”. Bianca Marcovici a plecat din Iaşi: “M-am născut aproape/ de teiul lui Eminescu./ Ani de-a rândul l-am urmărit / în încărunţire – era sprijinit de o cârjă metalică betonată – / părea un om invalid / cu părul de culoarea toamnei” (Teiul lui Eminescu). Limba română în care scrie “e cernoziomul adăugat în doze mici, e / compartimentarea inimii/ în care aduci numai lucruri scumpe,/ de reţinut, e trecutul, e prietenia sinceră, netrucată”. Acum, tradusă în ebraică de Tomy Sigler (la rândul său emigrat din Paşcani în 1963, şi el fascinat de limba lui Eminescu, deoarece a publicat o traducere a Luceafărului), poeta reuşeşte dubla performanţă de a-i emoţiona pe cei de dincoace şi dincolo de pragul ei existenţial.

Ecouri la Espresso dublu la Ierusalim
de Cristina CHIPRIAN

“Daca nu mi-as scrie versurile,
nu as mai putea scrie”

Bianca Marcovici este o poeta a realului, ale carui bolti
uluitoare sageteaza simturile, delimitându-se net de banal
prin contemplatia de sine. Cartea este o reflectare multipla
într-un glob cu oglinzi, capabil sa distorsioneze, dar si sa
recompuna imaginea. Volumul se deschide cu un crez
(Patria) si continua cu o serie de confesiuni mediatizate prin
imaginile lumii moderne, aflata în suferinta dar supravietuind
cu gratie. Sau prin gratia unui zeu al amintirii, care devoreaza
esenta, lasând uneori vizibila aparenta.
Cititorul este chemat sa priveasca prin ochiul de geam
ramas neatins, dupa confruntari reale, si confruntari de idei.
„Recunosc ca alegi ca un scenarist de elita/…dai nastere la un
fel de loterie/a simturilor…” (Îmi dau seama ca nu e simplu).
Unele texte fac referire la arta poetului, la conditia creatorului
modern, constrâns sa-si concentreze expresia în e-mail
si sa-si permuteze simturile originare („Treci peste mizerabila
fiinta cu tractorul/întorcând troiene peste el/cu senilele inimii”
– Experiment cu marioneta). Muzica se insinueaza
alaturi de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificatiilor
(„diapazonul mereu te trezeste” – Cortinele brocate).
Universul imagistic balanseaza, nedecis, între frumos
si urât („Sunt din nou îndragostita […] ceva cu picioare goale/
calcând pe iarba abia rasarita/bând apa dintr-un vas coclit”-
Renastere). Miniaturi poetice se lanseaza în senzorial, traverseaza
eticul, apoi se deschid catre cosmic si microscopic (Vin
cu scortisoara).
Vocea grava a lirismului trezeste ecouri culturale si atitudini
existentiale, alaturi de experimentul direct al fericirii
absolute (Partea plina a paharului). Structura poemului
recupereaza anii si clipele, secolele si teoretizarile, constientizarea
si inocenta, într-o suprapunere de perspective („dragostea
apare ca un Dumnezeu orb” –Borges). Lexicul poetic
dezvolta aria de sugestie a terminologiei speciale.
Cartea este scrisa din perspectiva orizontului spiritual
generic, cu preferinta marturisita pentru imprevizibil si profund,
pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul
care poate recupera trecutul, în orice clipa.
Este o editie bilingva, beneficiind de traducerile în limba
ebraica ale lui Tomy Sigler.
* Bianca MARCOVICI, Espresso dublu la Ierusalim, Israel,
Haifa, 2008

pag. 60 Dacia Literara, septembrie, 2009

Colţul poetului

de Bianca Marcovici

Puterea cuvintelor mele

Doar pe o copertă

Doar în suflet.

Întoarcerea cuvintelor mele

Nostalgic acasă

Doar pe o copertă

Doar în colţul poetului

Din dulapul arhiplin!

Puterea dragostei mele
Nu stinghereşte pe nimeni

E doar o corecţie la traiectoria

Ce trebuie s-o presupun-

Curbura spaţiului e semnificativă

Nici un consum de energie-

Şhema Israel , Zidul Plângerii

mă ademeneşte,

mă linisteşte,

mă susţine!

Pacea noastră se apropie

O simt în aer…ca o pasăre în zbor,

O văd în ochii nepoţilor!

*

http://www.fcer.jewish.ro/public_html/downloads/realitatea/RE312-313.pdf

Mai sus semnal de carte în “Realitatea Evreiasca” nr. 312-313 pag.14 numarul din 29 februarie, 2009 semnat de BORIS MARIAN MEHR

Poeta şi criticul literar Grete Tartler

despre cartea mea în România Literară nr. 5, Bucureşti, 2.02.2009 :

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=514

“

From: Ana Blandiana [mailto:anaromi @ ]
Sent: Saturday, December 20, 2008 11:13 PM
To: מרקוביץ ביאנקה
Subject: cartea ta

Cartea ta sta langa patul meu si citesc in fiecare seara din ea. Te felicit si iti doresc un an nou bun,plin de sanatate,bucurii,succese si pagini scrise. Cu drag, Ana

SEMNAL DE CARTE LA MADRID, REVISTA:

http://www.niramart.mosaicglobe.com/

Placheta de versuri bilingvă, “Espresso dublu la Ierusalim” a poetei Bianca Marcovici, traducerea în ebraică a lui Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului), poate fi procurată de la autoare!
adresa:
p.o.b. 3144 , Haifa, 31032
sau comandată direct în blog-ul personal:

http://wxwx.wordpress.com

(tiraj limitat)

ספר שירים במתכונת דו-לשונית, רומני – עברי, “אספרסו כפול בירושלים” מאת המשוררת

ביאנקה מרקוביץ, בתרגום לעברית ע”י ט. סיגלר ( מתרגם הפואמה “כוכב הערב” של מיחי אמינסקו).

ניתן להשיג בפניה לכתובת המחברת:

ת”ד 3144

חיפה 31032

או בפניה לבלוג הפרטי: http://wxwx.wordpress.com

(מספר הספרים מוגבל)

http://romanialibera.com/articole/articol.php?poet=211&step=articol&id=8547

Apariţie editorială în Israel, cartea de poeme a poetei Bianca Marcovici

Ediţie bilingvă, traducere în ebraică, Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului)

p.o.box. 3144

Haifa, 31032

(tiraj limitat)

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=358

Semnal în Australia:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/volumul-de-poezii-al-biancai

*

SHAUL (z”l)

Paltonul
Ne sprijinim chiar şi în somn de fiinţa mamă sau tată.Mama mea a fost croitoreasă. Am purtat întotdeauna paltoanele ei întoarse pe dos. Mi le prefăcea migălos. Aproape că păreau noi. Mie mi se părea, nu ştiu de ce că e mai frumos materialul pe dos, culorile decolorate mă atrăgeau.Fata cu cercel de perlă era în mine.Simţeam culorile. Mai târziu , prin muzee numai asta căutam, straturile de culori…Niciodată un palton nou. La fel şi pantofii ei. Pâna mi-a crescut numarul de la pantofi şi, atunci parinţii au fost nevoiţi să-mi cumpere pantofi noi. Asta s-a întâmplat pe la 17 ani. Pe la 18 m-am maritat. Soţul meu mi-a cumparat pantofi noi. Aveau cataramă şi culoarea preferată, bordo.I-am purtat la cununia civilă…Nu pantofi albi.
Tatal meu, de 1 Mai îmi cumpăra şi un balon pentru defilare. Visam mereu că, dacă îmi va lua mai multe baloane… mă vor ridica de la pamânt şi, n-o să-l mai văd pe tata.
Mi s-a redeschis “rana” …sufletul plânge. Tocmai ieri a fost ziua de nastere a tatei (z”l) Om muncitor mereu cu unghiile negre…Lucra la Ţesatura, mereu sub razboaie de ţesut, să repare nu ştiu ce pe linie electrică, mereu în zgomot, dar, mare inventator tehnic cu decoraţii, stele…Acasă uita că nu e la serviciu, striga, ce sa-i faci, asurzise putin, 12 ore nu era suficient să lucreze…Numai că nu dormea la serviciu. Cică avusesem tată. A murit din cauza unei operaţii greşite. Chiar în primul an de pensie. Tocmai la începutul anului de graţie 1989. N-a prins revoluţia.Tânăr, foarte tânăr, la doar 64 de ani, a murit (z”l) sau mai bine zis a fost ucis de un doctor chirurg care a confundat ciroza cu hernia. Operaţie fatală. Acum fratele meu Ilie, trăitor în Franţa, cu cetăţenie triplă… arată exact ca el. Mai ales din spate…Unori îl iau d e mână cînd merg la mare şi e în vizită la noi la Haifa…Parcă l-aş tine de mână pe tata!
levana

Vârtej

Ai un soi de-a fi să te laşi mângâiat
De vorbe
Articulând şi punctând versul
Facinant
După ce mă pierdusem în mulţime
Te-am regăsit
Ca după un naufragiu
Sau accident de avion supersonic
Virând la dreapta.

bianca marcovici

miraj

Miraj

Uneori privesc în zare
Clipesc spre înauntru
Să-mi şterg răul fatal
Ce-mi macină plecarea
Căutînd un catarg
Pot să mă sustrag comunicării
Trebuie doar să-mi şterg cuvintele
Să le privesc detaşat
Să mă împac cu mine
E atât de simplu-parşiv
Să tac…

Aş vrea să râd cum am râs
Să gust umorul atonal
Să mă risipesc prin tine
Vocalizând absenţa tandreţii
Căutând prin albul imaculat
Precum Regina din Saba
Prin nisipuri. Ruine şi inscripţii
Pecetluind legenda
O Gina Lobrigidă vopsită în negru
în smirnă şi tămâie,
Mirajul vocabularului prin semne
Yemenite, etiopene, ieruşalmice,
Nerisipite dune vibrind nereal.
Nimic dospind a ura,
Doar dragoste…

Bianca MARCOVICI

Invitat, Uli Valureanu, Haifa

Buna dimineata, Israel! 28 — bSunday, 24 January, 2010 15:52From: “Uli Friedberg” .jpgBuna dimineata,
Israel!
…………………………………………………………………………
prima agentie Newsletter editat de
de presa de limba romana din Israel
Nr. 28 serie noua – duminica 23 ianuarie 2010
SUMAR:
======
1. Un pas important spre crearea Muzeului originarilor din România
2. Lucian Rosenfeld, purtator de cuvant la MAE din Romania
3. Lirica israeliana de limba romana
4. Povestea cartii ,,Violonistul de la Auschwitz’ ‘
5. “Calatoria lui Gruber” la New York Jewish Film Festival
6. Serge Moscovici, laureat al premiului Nonino pentru
literatura in 2010
7. Ierusalim: Despre “Evreii din Transilvania dupa
primul razboi mondial”
8. Ole, Haifa!
9. Din ziarele de limba romana la sfarsit de saptamana
10. Un fals Marcel Iancu
11. A incetat din viata actrita Sarica Dan
12. Gruber la New York

1. Un pas important spre crearea
Muzeului originarilor din România
—————————————————————————
Intre organizatia AMIR si Consiliul judeţean Roş Pina a fost semnat recent un accord in legatura cu construirea la Ros Pina a Muzeului consacrat evreilor originari din Romînia. A fost semnat, totodata, contractul pentru arendarea terenului acordat muzeului pe timp de 25 de ani, cu drepturi de prelungire.
Intr-un articol publicat in Jurnalul National, Richard Armon – membru al conducerii AMIR – ofera detalii cu privire la viitorul Muzeu , principal obiectiv al Organizatiei evreilor Originari din Romania – AMIR. Muzeul va fi ridicat pe un teren unde există o clădire cu un spaţiu de 750 mp. care va fi refăcută. În acelaşi loc se va clădi un spaţiu public pentru vizitatorii oraşului. Clădirea, care va fi anexată muzeului, va găzdui expoziţii permanente şi ocazionale, o arhivă, un spaţiu pentru cercetători, o cofetărie şi altele. Semnarea contractului semnifică o colaborare benefică între consiliul judeţean, organizaţia AMIR, organizaţia H.O.R. şi F.C.E.R. – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Romînia – şi Fundaţia Caritatea.
Autorităţile din România şi Ministerul Turismului israelian şi-au exprimat dorinţa de a colabora la ridicarea muzeului.
Muzeul va oglindi realizările iudaismului romînesc ca parte importantă a istoriei poporului evreu în totalitatea sa. Muzeul va prezenta iudaismul, contributia sa la dezvoltarea Romaniei , si contributia originarilor din Romînia la construirea, apararea si dezvoltarea Israelului.
Autorităţile din Roş Pina, în frunte cu primarul consiliului judeţean, Avihud Raski (care este reprezentantul celei de-a 6-a generaţii a originarilor dn România), inginerul şef al oraşului, Ţion Ayalon, s–au declarat bucuroşi de a conlucra cu organizaţiile originarilor din România.
Concomitent cu ridicarea muzeului s-a initiat si înfrăţirea localitatatii Roş Pina cu Municipiul Moineşti, Moineşti fiind localitatea de unde au pornit primii olimi din România care au înfiinţat Roş Pina. Cu ajutorul dr. Aurel Vainer , s-a semnat recent un pact de înfrăţire între cele doua localitati. .

2. Lucian Rosenfeld, purtator de cuvant la MAE din Romania
————————————————————————————-

Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, l-a numit miercuri în funcţia de purtător de cuvânt al MAE pe diplomatul Lucian Rosenfeld, anunta agentia Prompt-Media. „Purtătorul de cuvânt este un membru important al noii mele echipe de la minister. Am încredere că experienţa diplomatică şi cea de comunicator a lui Lucian Rosenfeld vor contribui la dezvoltarea relaţiei cu presa şi la o mai bună informare a publicului privind activitatea Ministerului Afacerilor Externe”, a declarat, la numire, ministrul Teodor Baconschi.
Diplomat de carieră – continua agentia – Lucian Rosenfeld a fost director de cabinet al ministrului Afacerilor Externe până la momentul numirii sale ca purtător de cuvânt. A fost coordonator al campaniei de diplomaţie publică şi coordonator al operaţiunilor media pe perioada organizării şi desfăşurării Summit-ului NATO de la Bucureşti. În perioada 2006 – 2007, a lucrat la Ambasada României la Washington , acoperind dosare precum relaţia transatlantică, Orientul Mijlociu şi relaţia misiunii diplomatice cu think-tank-urile şi ONG-urile locale. A fost consilier la cabinetul ministrului de externe (2005 – 2006, 2009) şi la cabinetul secretarului general al MAE (2008 – 2009). A mai lucrat ca referent în cadrul Direcţiei Planificare Politică (2009) şi a îndeplinit, temporar, funcţia de director al Direcţiei Balcanii de Vest şi Cooperare Regională (2009). A intrat în Ministerul Afacerilor Externe, prin concurs, în 2004, în cadrul Oficiului Purtătorului de Cuvânt, Relaţia cu Mass-Media şi Relaţii cu Publicul. A fost distins de Preşedintele României cu medalia „Meritul Diplomatic”, clasa II (în 2007).
Este licenţiat în ştiinţe politice – relaţii internaţionale şi administraţie publică (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2002) şi a urmat cursuri post-universitare în domeniul studiilor de securitate (The Harold Hartog School of Government and Policy, University of Tel Aviv, 2003 – 2004). Este vorbitor fluent al limbilor engleză şi ebraică. Este născut la 16 martie 1978 şi este căsătorit. www.promptmedia.ro

3. Lirica israeliana in limba romana
———————————————-

Revista ebraica GAG (acoperis) a Uniunii Scriitorilor din Israel publica in numarul de iarna 2009-2010 poemul lui Andrei Fischof “Fuga evadatului nehaituit”, Iata varianta in romana a poemului:

Andrei Fischof :

Fuga evadatului nehaituit
======================
In ce as mai crede
daca pana si gardul amenintarilor
pandind de peste margini
abia ajunge pana la mijlocul rotilor
imbatate de propriile buimaciri ?

Astfel alunecam pe soselele incalcite
ale dorintelor
innodate ici-colo cu panglica podurilor ,
unele deasupra celorlalte,
tot mai departe de pamantul cel sigur.

Fuga evadatului nehaituit
decat de el insusi.

……………………………………………………

Bianca Marcovici :

In numarul din decembrie 2009 al revistei “Convorbiri Literare” din Iasi a aparut poezia “Libertatea sa ne sufocam” a poetei haifaiene, Bianca Marcovici

Libertatea să ne sufocăm
====================

Azi avem libertatea să ne sufocăm
chiar şi când deschidem larg geamurile
lângă calculatorul împărţit în compartimente
fiecare cu intimitatea lui.
Până şi nepoţii
au jocurile preferate
pe calculatorul jucărie şi telecomanda lor
dresată de bunici
cu filme neviolente.
tocmai să le scurtăm drumul de acumulare a invenţiilor
noului secol,
noi nu mai avem timp să le explicăm despre roboţi
suntem la serviciu sau plecaţi în noi.

Azi avem libertatea să tăcem sau să ignorăm
ce e-n jurul nostru,
nici nu-mi cunosc vecinii pe nume
sau unii din colegi
Plec dimineaţa şi mă întorc seara …
în cuibul izolat de pe Muntele Carmel
căutând cu scrupulozitate drumurile întortocheate,
verdele nears de teroriştii focului
sau copacii înfloriţi.

Acum e alt Acum … plin de el, intransigent,
dublicitar… monologând pe undele virtuale,
siktir, fără poezie, fără acoperirea păsării colibri!
La Iaşi a fost altceva – pe vremuri -
la mine se adunau toţi poeţii
la un “pahar de vorbă” dulce sau amară,
visând la partea cea plină a paharului,
spart în cioburi, mai apoi,
de cei care ne manipulau Lumina,
după Cenaclu de la Casa Pogor !

Plecaţi pe alte meleaguri după 1989
Citindu-ne din ce în ce mai rar.

4. Povestea cartii ,,Violonistul de la Auschwitz’ ‘
———————————————————————————

A aparut recent la Ierusalim , in editura Maatic”, volumul „Violonistul de la Auschwitz ” de Paul Leibovici. Solicitand autorului amanunte despre carte, am primit urmatorul raspuns:

Iată povestea şi conţinutul cărţii ,,Violonistul de la Auschwitz”:

În anul 1987 am căutat un material interesant pentru a-l putea prezenta
într-un spectacol festiv în onoarea ,,Zilei Holocaustului”. După nenumărate lecturi am citit o carte de poezii de dr. Moşe Liba – ambasador al Israelului, în acea vreme Director General al Institutului pentru relaţii externe culturale cu ţările latine, Spania şi Portugalia. Cartea avea si o prefaţă semnata de dl. Şimon Peres, preşedintelui[i1] Israelului, atunci vice-premier şi ministru de externe. Volumul, intitulat ,,De la Casa poporului la Bineanei ha’uma”, conţinea si poemul ,,Violonistul de la Auschwitz’ ‘, tradus în opt limbi. Pornind de la acest poem, am scris o piesă de teatru prezentata în anul 1987. A avut un succes remarcabil.
Prof. dr. Moşe Liba asistase cu ani în urmă la ,,Iad Va’Şem din Ierusalim la o conferinţă a d-lui Jack Iacob Strumza, originar din Salonic, care a fost printre evreii deportaţi la Auschwitz , a cărui familie a fost omorâtă. Fiind necesar un viorist [i2] Orchestrei din Auschwitz, Iacob Strumza a fost acceptat şi astfel a supravieţuit. Dr.Moşe Liba a scris poemul iar eu l-am cunoscut şi pe eroul Strumza – azi în vârstă de 97 de ani.
Peste ani, piesa mea a fost adaptată în limba olandeză de Moşe Liba în colaborare cu scriitorul şi muzicianul Rob Shulten şi reprezentată la Haga in ziua de 4 mai 2008 – Ziua Holocaustului naţional. Piesa va fi reluată şi reprezentată şi anul acesta în Olanda.
Împreună cu Dr.Moşe Liba am hotărât să publicăm cartea ,,Violonistul de la Auschwitz’ ‘care a fost editată la Ierusalim la editura,,Hamaatic”2009. Cartea conţine piesa de teatru ,,Violonistul de la Auschwitz , poemul original şi câteva poezii pe aceeaş [i3] temă. De asemenea, c0ntine [i4] date despre autori, eroul principal şi cuvintele de introducere semnate de Preşedintele Israelului d-nul Şimon Peres şi a Itzhac Navon – fost al V-lea Preşedinte al tarii noastre şi Ministru al Învăţământului şi Culturii în anii apariţiei poemului.
Cartea „Violonistul de la Auschwitz ” poate fi procurată la adresa
Dr.Paul Leibovici , Neve Alon 15 /43 Rehovot 76455.Tel:08-9460127 sau prin email:
poldy2@bezeqint.net.

5. “Calatoria lui Gruber” la New York Jewish Film Festival
——————————————————————————————————-

Turneul am erica n al peliculei Calatoria lui Gruber, inceput la editia din 2008 a Festivalului de film romanesc din New York, a continuat si in 2010 – transmite HotNews – filmul lui Radu Gabrea fiind proiectat in cadrul New York Jewish Film Festival, la 12 si 14 ianuarie, in prezenta regizorului. Filmul lui Radu Gabrea a mai fost prezentat cu succes in orasele Atlanta, Chicago, Sillicon Valley, Vancouver, Toronto si Philadelphia.
In cadrul “New York Jewish Film Festival”, cel mai mare festival am erica n de profil, au fost prezentate trei proiectii la care au fost prezenti peste 1.000 spectatori, dintre care, dupa cum rezulta in urma unui sondaj, 70% au acordat filmului calificativul „excellent”, dupa cum informeaza ICRNY. Dezbaterile care au avut loc dupa fiecare proiectie, in prezenta regizorului, au evidentiat interesul deosebit pentru acest film al publicului newyorkez[i5] . Ca urmare a incheierii unui contract de distributie cu un prestigios distribuitor am erica n, filmul „Calatoria lui Gruber” va fi prezentat la diferite televiziuni si in salile de cinema din SUA, urmand si o lansare pe DVD in lunile ce urmeaza.
Filmul „Calatoria lui Gruber”, realizat cu sprijinul CNC si al Societatii Romane de Televiziune, in colaborare cu Zenith Media-Romania si Uj Budapest Filmstudio, a fost distins in luna noiembrie 2009 cu premiul pentru regie „Gorila de Aur” la cea de a XII-a Editie a „Levante International Film Festival” de la Bari – Italia.

6. Serge Moscovici, laureat al premiului Nonino pentru literatura
————————————————————————————–

Agentia Global News transmite din Udine, Italia:

Psihologul francez de origine romana Serge Moscovici si scriitorul german Siegfried Lenz sunt laureatii pe anul acesta ai premiului italian de literatura Nonino, in valoare de 8000 de euro, ce va fi inmanat celor doi pe 30 ianuarie, intr-o ceremonie care va avea loc intr-o localitate din nordul Italiei, in apropiere de Udine, transmite Romanian Global News, care citeaza Deutsche Welle.
Serge Moscovici, initiatorul teoriei reprezentarilor sociale, s-a nascut la 14 iunie 1925 in Romania, la Braila , dar a parasit tara natala cand avea 22 de ani. Destinul si l-a implinit in Franta si SUA. Pe lista publicatiilor sale se gasesc 15 carti, 18 volume in colaborare si peste o suta de articole si capitole in volume colective. De-a lungul carierei sale a tinut zeci de conferinte. Din 1979, este director al Laboratorului European de Psihologie Sociala. Serge Moscovici este tatal lui Pierre Moscovici, fost ambasdador francez la Bucuresti si raportor pentru Romania al Parlamentului European.
Siegfried Lenz, in varsta de 83 de ani, a fost recompensat pentru opera sa in care a tratat teme precum violenta si persecutarea, distantandu-se de orice forma de ideologie, si-a motivat juriul decizia. Opera cea mai apreciata a autorului german este romanul “Deutschstunde” (“Ora de germana”), in care a scris despre drama poporului sau la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Premiul italian “Nonino” ajuns la cea de-a 35-a editie a devenit un reper in lumea internationala a culturii și știintei, unde sunt premiate personalitati de nivel international. Juriul este alcatuit din nume de referinta din lumea culturii și știintei. Presedintele edittiei din acest an a fost ales V.S. Naipaul, castigatorul premiului Nobel pentru literatura in 2001.
Din comisie a facut parte si scriitorul de origine romana Norman Manea. In fiecare an sunt patru castigatori ai acestui premiu. Anul acesta juriul i-a ales pe fizicianul francez Jean Jouezel, scriitorul german Siegfried Lenz, psihologul si antropologul roman Serge Moscovici si Corul “Manos Blancas” din Venezuela.

7. Ierusalim: Despre “Evreii din Transilvania dupa primul razboi mondial”
————————————————————————————————
Centrul pentru cercetarea iudaismului din Romania din cadrul Universitatii Ebraice din Ierusalim organizeaza un simpozion pe tema “Evreii din Transilvania dupa primul razboi mondial” Participa la discutii Dr. Rafi Vagom Dr. Zwi Hartman, Dr. Eliezer Palmor, Dr. Miriam-Hana Caloianu si Dr. Leon Volovici – moderator.
Simpozionul va avea loc joi 28 ianuarie 2010, ora 17, in sala 201 din cladirea Rabin, campusul Har Hatzofim.

8. Ole, Haifa!
—————–

Dintr-un mesaj primit din Spania de la matematicianul Gh. Paun :

Ganduri bune din Sevilla, unde am o colaborare matematica mai veche si de unde va trimit atasat un poem dintr-un recent volum (“De-a viata”, Editura Tiparg, 2009)…
Gh. Paun (www.imar.ro/~gpaun)

Haifa

Pe muntele Carmel, lumină lină
Prin chiparoşi se scurge desuet,
Măslinii stau proptiţi în rădăcină,
Fixând în sol falange de profet,
Dinspre Meghiddo nori subţiri de tină
Arată calea înspre Egipet.

Prin pietre străluceşte lemn de cruce
Îmbălsămat în mirt uscat din veac,
Tămâie vântul din Iordan aduce
Şi pietrele în temple se prefac

În timp ce caravanele caduce
Tot caută izvoarele de leac.
Prin cedrii cât un turn de catedrală
Se-aude descântat de porumbel,

Haifa se retrage, minerală,
În straturile muntelui Carmel,
O stea tot aşteptând-o, cardinală,
De pază turmelor lui Israel.

9. Din ziarele de sfarsit de saptamana
————————————————-

JURNALUL SAPTAMANII
———————————-
Doina Meiseles: Interviu cu Prof. Avraham Tal – Laureat al Premiului Israel — Prof. Hava Hass: Iancu si Iosif Guttman – victime ale Holocaustului — Andrei Fischof : Democratie unilaterala — Dr. Ruth Guttman Ben-Zwi — Jean Steiger: Diplomatie in stil Lieberman — Victor Rusu: Orient Expres — Ing. Baruch Tercatin : Pericopa Saptamanii — Lucian Zeev Herscovici” Tragedia reflectata in arta — Prof. Jean Askenasy : Oameni fara cap — Riri Sylvia Manor : Lirice “Cateodata” — Bitti Caragiale: Starea literaturii de limba romana in Israel — Lica Bluthal: Cronica rimata — I. Stiru: Prietena noastra, cartea — A/ureanu-Gal: HaNOCH Levin si-a insdeplinit (post mortem) visul – Premiera mondiala la Opera israeliana — Andrei Strihan: Opera la teatru “Zburand de aici” la Cameri —Carol Feldman: Curewmurator! — Harr Ross: Lingusitorii — Thomas Lewin: De la prastia lui David la “prastia” lui Mihail — Zoltan Terner : Joc sau joaca? — I. Schechter: Nu-I convenabil sa fi sarac (predica tinuta intr-un cartier pauper) — Zoltan Terner ” Un patimas al balantei adevarului: S. Damian — Raspuns la o intrebare – reactii la articolul despre H.O.R.

VIATA NOASTRA
———————–
Boris Marian: Holocaustul, Gulagul si caderea comunismului — 69 de ani de la Pogromul de la Bucuresti — Arie Kpferschmidt: Ceva despre economie politica — Shaul Carmel: Salvatorul — Dr. Ervin Elias: “Dani, Danim ieled ra” — Ivan Lungu: Qui prodest” — Paul Leibovici : Saecofagul dragostei (II) — Sigi Sontag: Eminescu, Maiorescu, prof. Sutu si evreii — Marta Esanu (corespondenta din IaSI): o uriasa fresca a vietii unei familii evreiesti: “Amintiril” de Judiith Yarom — Sigi Sontag: “Cine e cine?” — REuniune la Milano in memoria lui Herscu Sain Cagane — Iosef Ioju Haimovici: La cumpana vremurilor — Ed. Grossmann: Povestiri adevarate — Stiri din Romania — Ing. Baruch Semelman: Femei vestite din lumea antica – Hatsepsut — Sanda Feller: Despre Organizatia din Romania (HOR) si cei ce o reprezinta — Ing. Itzhac Gutman Ben Zvi : Un taciune salvat din flacari — Hedi S. Simon” Fapte diverse — Ing. Darius Liber: Catrene — Roni Caciularu: Un “bulldozer” numit Shayl Carmel

10. Un fals Marcel Iancu
——————————-

“Un sat ars”

Compania “Hammersite art auctioneers” – cu reprezentante la New York si Tel Aviv – este specializata in organizarea de licitatii de arta. In afara de licitatii, ea este solicitata si pentru a confirma autenticitatea unor tablouri Intre lucrarile ce i s-au adus pentru studiere s-a aflat si pictura de mai sus atribuita lui Marcel Iancu. Dupa o inspectare riguroasa, expertul Michael Ben-Ami a ajuns la concluzia ca este vorba de un fals sofisticat. .
Pictura, intitulata “Un sat ars”, prezentata ca o creatie din anul 1945, facuse parte din colectia de arta plastica a Histadrutului si fusese achizitionata in cadrul unei licitatii organizate de “Ben-Ami auctioneers” – cunoscuta acum ca Hamersite Art
Copia – a lucrarii lui Iancu realizata in 1945 – este considerate ca o executie impecabila.. Ea a fost pictata pe o panza veche, razuita pentru a (descoperi) expune suprafata de dedesubt. Ea a fost semnata in engleza, in timp ce originalul era semnat in ebraica.
Daca nu s-ar fi descoperit falsul, picture ar fi fost probabil vanduta la licitatie pentru 50.000 dolari.

11. A incetat din viata actrita Sarica Dan
—————————————————-

Duminica, 17 ianuarie, la stins din viata, la Dusseldorf , Germania, actrita Sorina Dan (Sarica Kraus), cea care i-a fost sotie 26 de ani lui Mircea Crisan, ne anunta ziarista Ioana Nitescu de la Radio Romania International. RRI i-a dedicat emisiunea de luni, 18 ianuarie, realizata de Marian Stere. Emisiunea poate fi ascultata si pe Internet la adresa www.rri.ro canalul 2

12. Gruber, la New York
——————————–

Dintr-un articol de Florentina Ciurverca aparut in Evenimentul zilei:

Pelicula despre Pogromul de la Iaşi , din vara lui 1941, a fost prezentat pe 13 şi 14 ianuarie în cadrul New York Jewish Film Festival, cel mai mare festival am erica n de profil.
În urma unui sondaj realizat după proiecţie, 70% dintre spectatori i-au acordat filmului calificativul „excelent”. „Călătoria lui Gruber” fost prezentat şi în oraşele Atlanta, Chicago, Sillicon Valley, Vancouver, Toronto sau Philadelphia. Filmul a fost distins în noiembrie 2009 cu premiul pentru regie la Levante International Film Festival din Bari – Italia.

……………………………………………..
SURSA, uli valureanu, 24 ianuarie, 2010

general de armată

REBELA

Dintr-o dată a trebuit să-mi aminetsc de unul din profesorii mei de vioară, Beiu Vladimir. Am primit un e-mail de la cineva care citise dosarul de securitate al tatălui său. Îmi scrie că-şi scriau scrisori tandre şi că ar vrea să ştie mai mult de tatăl ei şi de domnul Beiu, după cum a citit: ” fost general de armată şi au stat împreună în închisoare.”

Nu ştiu dacă să-mi amintesc de copilărie, după atâţea ani!

Încep să-mi înţeleg copilăria traumatizantă, sub un alt aspect, pe care atunci nu-l ştiam.

Vioara mea de o patrime mă aştepta pe pat. Mama o împrumutase de la Biblioteca Liceului de muzică şi artă plastică, “Octav Băncilă”. Reuşisem la selecţia copiilor pentru clasa întâi.Mă aştepta repartiţia la un profesor de vioară. Întâlnirea a fost programată cu toată clasa. Am aştept câteva ore până a apărut. Mi s-a părut bătrân, dar poate era tânăr. Nu mi-a pus imediat vioara în mână, era rând mare până ce m-a luat în seamă.

-Deoamdată mişcări de arcuş, zice profesorul, să-i simţiţi greutatea, să vă căţăraţi pe el ca o pisică, dar numai cu degetele. Bineânţeles ca atingeam parul de cal şi era tot grăsime. Dar am învăţat să-l ung cu sacâz. Orele s-au repetat mereu la fel. Toţi eram aduşi la grămada. El întârzîia tot timpul ore întregi. Dacă nu erai bine pregătit te trimitea acasă.Doar cîteva minute ne acorda..uneori mai mult, însă nu eram eu aia cu care merita să-şi bată capul. Părinţii mei erau săraci. Vizitele de acasă, seara se lăsau cu băute. Făcea cu mine cîteva arcuşe şi mă trimitea să mă culc. Mai tărziu ne aducea la alt copil acasă să ne pregătească mai serios pentru concursuri. Din toţi copiii lui am reuşit eu si Rodica Iosub printre primele din Liceu. Am plecat prin turnee unde cântam duete! Aveam codiţe şi eu şi Rodica. Iar fundele ne erau mai mari decât capul!

Mamele ne însoşeau peste tot. De la Geantă Manoliu, manualul de început la Concerte de Vivaldi, Bach nu a fost chiar aşa un drum greu! Revenind la profesorul meu, Beiu Vladimir îmi aminesc că nu mă iubea. Lipsa lui de tandreţe, duritate, gesturi , mişcări bruşte îmi apar acum în faţa ochilor ca un evantai al neindulgenţei faţă de mine, lucruri care, mai tîrziu m-au influenţat mult, devenisem o rebelă.

Îmi amintesc că nu ne cînta la exemplificări. Mă întrebam de ce nu pune mâna pe vioară? Acum, după ani înţeleg Generalul de armată detaşat să fie profesor de vioară? Ciudat. Dacă aş fi ştiut i-aş fi înţeles reacţiile bizare.

Prin clasa a cincea a şasea am auzit de la părinţi că profesorul meu e bolnav. Mai târziu am înţeles că-i cedase inima , un infarct. Fusesem redistribuită la alţi profesori. Mai întâi am făcut ore cu un înlocuitor, elevul Iţikovici Silviu, mai apoi prof. Dragoş Cocora venit de la Timişoara.

Dar am fost foarte supărată! Prof. Beiu Vladimir s-a întors din spital, după recuperare de sănătate şi nu m-a mai luat înapoi. Şi-a oprit numai copii cu familii bogate. Eram foarte tristă. Ultima dată când făcusem ore cu el la familia Rodicăi Iosub, după ore de studiu, terţe, coloane, octave, toate la perete, rezemată…s-a pus o masă numai cu pahare de cristal şi mâncare servită de servitoare. Domnul Iosub avea o fabrică de vinuri. Tatăl meu şi mama mea lucrau la Ţesătura! Nu era prima dată când am simţit ce înseamnă să fii sărac!F iecare bănuţ conta. La grădiniţă , la şcoală nu primisem niciodată vreun cadou de la Moş Gerilă. Ai mei nu serbau nicio sărbătoare. Doar bunicile ne aduceau de Purim dulciuri şi de Hanuca. Părinţii mei erau extrem de munciţi şi săraci. Cei trei copii, adică noi, ocupau mai tot timpul lor liber, să ne educe sau să se joace cu noi, după ce stateau la tot felul de cozi să ne aducă mâncare ieftină din care se pot prepara multe prin înlocuitori! De exmplu mama mea reuşea să facă din două ouă mâncare pentru toţi. Un fel de scrob ameţit cu făină. La masa de prânz ne obliga să mâncăm supa cu multă pâine, să ne săturam. Odată am refuzat supa… iar mama mi-a turnatat-o în cap. Orice reacţie de apărare îmi era interzisă. Rebela din mine căuta independenţă. Cred ca din acest motiv m-am măritat la 19 ani. Totul se trăgea de la generaul meu refuzat de mine, care, l-a cererea părinţilor mei a fost pus să discute cu mine să rămân la Liceul de vioară pentru că sunt foarte talentată. Cântasem Concertul de Max Bruch…A plauzele m-AUfăcut să mă SImt vedetă. Da, l-am refuzat pe prof. Beiu Vladimir. Toţi înlocuitorii lui-ca profesori, nici ei nu au reuşit să mă convingă să rămân, chiar dacă am fost adusă în faţa unei comisii speciaşe de redresare a copiilor neascultători care nu urmau linia partidului să fie pregătiţi pentru” Cântarea României”. “Balada de Ciuprian Porumbescu” şi “tradafirii mei” după Florin Bogardo, o puteam cânta oriunde fără nicio aliniere. Asta a fost răzbunarea mea că m-a abandonat în anii copilăriei, să sufere că a investit degeaba suflet şi muncă, domnul Beiu Vladimir, venit de la Bucureşti cu dosarul plin!

Nu-mi închipuisem că mă pedepsisem pe mine!

Am continuat la o altă şcoala, încă 5 ani. Acolo mi-am făcut de cap şi am studiat ce am dorit, Concertul de vioară de Felix Mendelssohn-Bartholdy!

Mai târziu, alţii au vrut să-mi dicteze ce şi cum, manipulări de tot felul. Nu servesc, mi-am zis. Principiile mele sunt “tandre”. Sunt sătulă de” generalii fictivi ornaţi cu statut fictiv, reprofilaţi pe alte instrumente, care de care mai sofisticate, care le dă dreptul să pătrundă în viaţa mea, pe orice cale, chiar dacă îi ignor cu anii!

Domnilor, vedeţi-vă de politica pantalonilor scurţi!

Acum doua zile, prof. Beiu Vladimir, general de armată, nici nu exista în copilăria mea! Poate a şi murit!

Bianca Marcovici

Invitat, Dan Romaşcanu, Israel

http://dan.romascanu.net/history/ottoman-haifa/

Dan Romascanu
Date: Sun Jan 17, 2010 7:30 am
Subject: Re: Re: Haifa Otomana dromasca

Desigur, multumesc pentru atentie.

Dan

2010/1/17 levana haifa
>
>
> interesant. imi permiti sa preaiau pentru blogul meu link-ul?
> levana
>
> — In discutii2006@yahoogroups.com, Dan Romascanu wrote:

O relatare despre expozitia Haifa Otomana de la Muzeul Orasului Haifa
si o plimbare in zona coloniei germane din Haifa.

http://dan.romascanu.net/history/ottoman-haifa/

Dan

cometa 17

cel de lângă mine
mă vede azi
sunt în coada cometei

bianca marcovici

fabula
de la o vreme sunt sirena si om
canguritza
fabulez tinind animale de casa
impreuna
unii au botnitza
altii saliveaza
important e sa inteleaga convietuirea
la baia comunala nu sunt geamuri deschise
levana

IAŞUL MEU

Improvizaţie cu pod de flori la Iaşi

Improvizaţie cu pod de flori la Iaşi

N-a revarsat Bahluiul, nu

s-au prabuşit iubiri?

Găurile din mozaicul Pieţei Unirii au fost astupate?

Porumbeii, în continuare distrug

statuile vedete?

Tunelurile de sub pământ au fost betonate?

Filarominica restaurată?

Trustul meu de construcţii e tot ocupat de molii?

Tramvaiele produc tot atâta zgomot?

Iarna e tot cu troienele neîntoarse?

Vraful de iluzii a rămas tot la Casa Pogor?

Vioara mea, copie Cremona e tot la unchiul meu

Sub pat?

Vecinii mei tot figurează în cartea de telefon?

Poeţii tot se mai opresc pe la casa mea

Demolată să bea mastica aia puturoasă?

Câinii mai latră fara oprire?

Nu-mi răspunde, s-a inaugurat un traseu aviatic nou, via Bucureşti:

Haifa-Iaşi.

O să-mi cumpărt un avion de hârtie.
bianca Marcovici

o poza de familie

Alegeri la A.S.I.L.R. TEL AVIV

Scriitori israelieni de limba romana au o noua conducere

Dupa cinci ani de la ultimile alegeri din cadrul A.S.I.L.R.
( Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana), marti 22 decembrie au avut loc noi alegeri. Adunarea a fost moderata cu tact si intelepciune de Andrei Strihan. Un minut de reculegere a cinstit memoria scriitorilor disparuti; I Schechter, Marius Mircu, Carol Isac si Ion Atlas. Dupa care, vechea conducere si-a prezentat Raportul de activitate si a cerut sa fie descarcata de misiunea avuta, iar G. Mosari-Goldenberg a prezentat Regulamentul activitatii A.S.I.L.R. care este o amuta oficiala ( Fundatie), non-profit.
Numerosi din scriitorii prezenti si-au manifestat nemultumirea fatza de modul cum Shaul Carmel a condus Asociatia, criticind duritatea frizind uneori mitocania acestuia (Sonia Palti), megalomania sa ( Zoltan Terner), tendintele dictatoriale (Andrei Fischof), lipsa de grija fatza de banii Asociatiei ( Carol Feldman). Au existat si voci care nu au uitat sa sublinieze ca acelasi Shaul Carmel si-a dedicate aproape patru decenii supravietuirii acestei institutii scriitoricesti (Gina Alcalay) La inceput se profila situatia conform careia vi fi aleasa o conducere complet noua, mai ales dupa ce Sonia Palti, intr-un discurs patetic, a facut mea culpa a intregei conduceri, iar Carol Feldman a cerut ca nici unul din fostii membri ai Comitetului sa nu fie alesi. Dar rind pe rind, scriitorii nominalizati in culise de a face parte din noul Comitet s-au derobat, motivind in genere starea sanatatii sau alte cauze (Andrei Strihan, Baruch Tercatin, Dorel Schor, Zoltan Terner, Carol Feldman, Sonia Palti, Andrei Fischof, s.a.) Singurul care a solicitat celor prezenti sa i se mai ofere o noua sansa de a conduce treburile scriitoricesti a fost Eternul Presedinte Shaul Carmel, care a promis ca, daca va fi ales, va tine seama de criticile ce i-au fost aduse.

Dupa citeva ore de dezbateri, s-a trecut la vot, care a fost secret. O Comisie ad-hoc, formata din Andrei Strihan, Baruch Tercanti si Carol Feldman a numarat voturile care au stability urmatoarea componentza a noului Comitet de conducere A.S.I.L.R.:Shaul Carmel presedinte (10 voturi din 20 n.r.), G. Mosari-vicepresedinte, Tesu Solomovici-secretar general, Francisca Stoleru si Madeleine Davidshon-membre.
Unele surprize, destule deziluzii, sperante ca va fi mai bine. Se stie doar ca sperantza nu moare ultima…
Tesu Solomovici

Jurnalul Saptamanal, pag.31 Tel Aviv, 24 decembrie 2009
Ps. Din cei 40 de membri ai asociatiei au fost prezenti 21scriitor .Comisia de etica e formata din D. Cioclu si C. Feldman.

da, pai eu n-am timp s-o bat la masina….mareste-o:(
asa am primit asa am redirectionat, sau aboneaza-te la Minimum, e revista lui Mirodan.

articolul a aparut si in Realitatea Evreiasca, scrisoarea e a directorului revistei. in rezumat il cam pune la punct pe Shaul Carmel. O remarca, sunt citata cu dreptul meu la replica din luna octombrie in care divulgam umlinitele la care sunt supusi scriitorii din Israel care-si editeaza carti pe bani grei, sa-si plateasca si inchirierile de sala si sa plateasca invitatiile plus cotizatii.
la ultimul interviu al poetului din V.N. se da de gol ca baniiasociatiei scriitorilor timp de 5 ani au fost folosiit in scopuri si personale, adica telefon, benzina…cu toate ca e declarata asocitie non profit si ca se lucreaza prin voluntariat. etc
dar cu toate astea a fost ales, pentru ca la sedintza au fost prezenti numai cei care au vrut sa-l voteeze. adica din 40 de oameni au votat 11 pentru el, din 20 in sala, el autopropunindu-se:(
nici unul nu a vrut sa fie presedinte!
din cauza ca revista Minimum nu a aparut luna trecuta pentru ca Al.Mirodan a fost bolnav, nimeni nu a avut cum sa stie adevarul la timp! Numarul de acum dezvaluie , cel putin inca o latura a dezastrului.
levana

>
> > > Draga Bianca
> > > Nu pot citi asa de mic, dar m-ar interesa.
> > > Rafi
>
>
>
> :
> napocontent
>

888